Moment inaltator al vietii terestre in an, este solstitiul de vara, in care lumina este la apogeu, in care miscarea de revolutie a pamantutui si paralel cu miscarea de rotatie, dau ziua cea mai lunga cand soarele atinge punctual cel mai inalt, cand zenitul pare foarte indepartat, cand razele solare lumineaza marea parte a Terrei, iar pe eclipsa celesta astrul zilei atinge cota maxima de inaltime.
Ziua aceasta a solstitiului de vara este cantata de poeti si laudata de muzicieni in diferite ipostaze ale ei. Nu poti sa nu amintesti de George Cosbuc, cu cele doua poezii celebre ale lui:  “0 fasie nesfarsita” sau “Sub paltini aici e racoare”, inchinate anotimpului vara, cunoscute cu titlul de “Vara” in volumul Fire de tort.
21 iunie, este  ziua cea mai lunga a solstitiului, dar si noaptea cea mai scurta, tot din timpul solstitiului de vara sunt elemente astrale de mare bucurie, o feerie magica a noptii, asa cum o numeste Ion Heliade Radulescu. Noaptea aceea a solstitiului este o “noapte ‘nalta, ’nalta, cu cerul plin de stele”, ce ne duce cu gandul la bolta “Templului celest”.
Este timpul Sanzienelor si al Dragaicelor, un timp magic, timp mirific al implinirii unui ritual de initiere dar si de desavarsire, de maturitate a pasilor terestrii pe care ii face omul in aceasta viata.
24 iunie este Sfantul loan de Vara cand crestinii sarbatoresc nasterea Sfantului loan Botezatorul, proorocul ce leaga Vechiul Testament de noul Testament, prooroc vestit de Isaia in capitolul XL si descris in cele patru evanghelii ale Noului Testament.
Este cel mai mare dintre profeti, este antemergatorul Hristic-este acel “Vox clamandi in deserto”, adica glasul ce striga in pustie conform Marcu 1-3 Si profetit de lsaia XL-3. Ales ca patron al masoneriei cu mare cinste si venerare, fratiile si confretiile il sarbatoresc.
Azi, Marea Loja Nationala a Romaniei, nu poate trece cu vederea cinstirea acestui sfant. Ziua aceasta a solstitiului de vara este ziua cea mai lunga ,cu noptile de Sanziene pline de farmec cu reprezinta o trilogie fantastica a unui crestinism cosmic, o liturghie sub bolta cerului, sub bolta bisericii. Acestea nu fac decat din noi, o unitate de neam, de gandire, de cuget si simtire romaneasca.
Aceasta unitate are filonul aici in spatiu Danubiano-Carpato-Pontic — axele spatiale in care ne nastem si murim, si pe care avem obligatia a le pastra. Noi, carpato-dunarenii de astazi incercam sa ducem traditia aceasta sacra, traditie ce o veneram in templul nevazut al sufletului dar si in cel palpabil vazut in casa si in curtea noastra,  in familiei, aceasta celula de baza a Natiei Romane.
Timpul este cunoscut la noi dupa orologiile naturale si astrale. Cele naturale le arata pe cele astrale, de pilda: Sanzienele, aceste flori infloresc in timpul solstitiului, sau fructe ca ciresele de vara, ce se coc in aceasta perioada.
Acum, este timpul cand lumina este puternica si stralucitoare — Lumina ca reprezentare complexa a Puterii Divine, ca mijloc de comunicare intre om si Dumnezeu, care exista sub multe forme de expresie palpabila: candela, lumanare, rug (rugul e focul sacru at jertfei).
Noi suntem fii ai luminii. Sfantul loan de Vara a fost numit Luminator, tot sub denumirea de Sfantul loan de Vara, in Moldova si Bucovina acest titlu este atribuit Sfantului loan de la Suceava, a carei zi este 2 iunie, inceputul verii, cand ziua intra in crestere.
A inceput vara, incepe vremea culegerii buruienilor de leac si a florilor de leac. Florile de sanziene erau culese pentru pusul in lavite. Multe din florile sau buruienile de leac, erau duse la Templu, stropite si numai asa erau mai bune pentru uzul leacurilor.
Noaptea sanzienelor este noaptea plina de farmec, de vraja Aburatorului, acest Eros carpatin, asa cum arata Ion Heliade Radulescu. Sarbatoarea aceasta, asa cum am aratat mai sus se mai numeste si a Dragaicii.
Dragaica este un personaj mitic agrar. Despre aceasta sarbatoare, a dragaicii, ne-a vorbit Dimitrie Cantemir in Descrierea Moldovei. Nu a fost o sarbatoare numai a Moldovei, ci si a Valahiei, asa cum a aratat Maria del Chiaro, secretarul principelui Constantin Bancoveanu.
Sanzienele, aceasta sarbatoare a Sfantului loan de Vara, desemneaza in limba romana, o realitate mitologica care are trei aspecte:
1. Sanzienele, personaje mitologice feminine din categoria lelelor, cu origini in sarbatoarea precrestina a Solstitiului de vara,cu caracter plural sau definit particular:Sanziana sau Ileana Cosanzeana.
2. Sanziene, o specie de flori de vara Galium verum — cu proprietati divinatorii atribuit in aceasta zi solstitiala.
3. Sanziene, aceasta sarbatoare a Sfantului Ion Botezator,cu tente precrestine, cu atributii magice legate de magia premaritala. Acum se culeg florile si se pun la ferestre pentru a feri casa de agresiunea duhurilor rele.
Aceasta sarbatoare este o asociere a luminii solare, a soarelui asociat cu sanzienele-flori. Aceasta asociere a rezultat un principiu matricial feminin.
Pentru stramosii Daco-romanilor Soarele, era un principiu feminin, iar luna un principiu masculin: (Crai Nou). Acum se aprind ruguri de foc (apud Ivan Evseev — Dictionar de magie, demonologie pg. 419.)
Sanzieniele arata antropomorfizarea florilor, inzestrarea lor cu puteri magice. Aceasta proiectare a ierburilor in uman, arata rolul natural al florilor si ierburilor de leac.
Fiind o sarbatoare a luminii, a bucuriei ei, nu putem sa nu afirmam ca omul in Dumnezeu este fiu al Luminii. Inca de Ia creatie lumina, a fost despartita de intuneric si a fost numita zi. Desi era lumina, i s-a daruit si un laminator pe bolta ei, adica Soarele (Facere, cap.l).
Aceasta Lumina este o radiatie, un complex de radiatii electro-magnetice perceptibile cu ajutorul ochiului, cu aspect dublu corpuscular si ondulatoriu, cu efecte caloric-chimice, fotoelectrice si foto-luminiscente. Este lumina care exercita o presiune peste Terra, care o reflecta  si  o resoarbe.
Termenul lumina este egal cu acel al cunoasterii absolute, indiferent de domeniu. Are inteles si valoare religloasa cu gest ritual, care semnifica prezenta sacrului in cotidian.
In inteles material avem rugul, focul — flacara vie — ce reprezinta legatura omului cu Dumnezeu.
Rugul de Sanziene este asemeni focului din jertfelnicul vetero testamentar: focul si lumina este unul din canalele de comunicare a omului cu Dumnezeu, a celui creat cu Creatorul sau. La aprinderea focului participa in special barbatii, caci lor li s-a dat sacerdotiul.
Fiind in preajma Rusaliilor, cu putin timp inainte sau in urma, focul de Sanziene este sub semnul Limbilor de foc harice al Marelui Spirit; Duhul Sfant cobora peste apostoli la Cincizecime.
Revenind la Solstitiul de Vara, reprezinta simbolul Portilor Astrale, descendent pentru ca anunta descresterea zilei, spre deosebire de solstitiul de iarna care este ascendant si care anunta cresterea zilei. Cele doua solstitii, de vara si de iarna, prefigureaza cele doua sarbatori a Sfantului loan Botezatorul: 24 iunie si 7 ianuarie.
Asa cum am aratat mai sus prin Sfantul loan de vara se mai intelege si sarbatoarea Sfantului loan de Ia Suceava sau Sfantului loan Evanghelistului. Proorocul si Evanghelistului sunt patroni ai masoneriei: loan Botezatorul se naste la solstitiul de vara.
Solstitiului de vara este ultima parte a anului Masonic, an care incepe odata cu echinoctiul de toamna. ln cinstea acestei sarbatori solstitionare se organizeaza fasturi si banchete, adica agape fraterne in care fastul si curtoazia sunt acasa. Toate acestea sunt facute sub semnul lntelepciunii — Sophia – care este mama a bunei credinte – Fides, a iubirii aproapelui — Caritas si
a Sperantei — Spes.
De aceea aceasta sarbatoare este sub inaltul patronajul al Marelui Spirit Divin, care ne integreaza in universalitate.
Acest Spirit in limbi de foc, este simbolul nemuririi si prin el trebuie sa ne nastem. Aceasta este adevarul sacrosanct. Dumnezeu, Marele Creator, cand l-a creat pe om a suflat duh — spirit de viata — ce nu poate pieri din noi. Dupa moartea omului el se intoarce Ia Cel ce I-a daruit omului (Eclesiast XII —7).
In Spirit este Duhul cunoasterii, al intelepciunii, al tariei, conform, Isaia XI — 2.
Gandim cu aceasta ocazie a sarbatorii de Solstitiului de vara la frumusete, forta si intelepciunea Luminii, ce ne duce la Marea Putere Nevazuta, MareIui Arhitect al Universului, la Dumnezeu care este Alfa si Omega, armonia deplina, iubirea deplina si judecata suprema.
Din El luam flacara vie a natiei, a iubirii de neam, de limba, de lege, de traditie. O traditie care aici in spatiul carpato- pontic-danubian e vie, e plina de har si adevar, si vine din adanc, prin datini, prin Iumina – lumina dulce a Linei Lumini, ce lumineaza totul si tenebrele nu o vor cuprinde niciodata. (Ioan I-V).

Viorel DANACU,
Mare Maestru Ad Vitam si Mare Secretar al
Marii Loji Nationale a Romaniei.

Timpurile sunt mai grele ca oricand, chiar daca razboaiele ce–au fost pe aici au fost si mai grele, bunicii si strabunicii nostri jertfindu–si viata pentru pamant, libertate impotriva cotropitorilor, astazi singuri ne–o facem cu mana noastra, in cunostiinta de cauza si in deplina libertate.
Nici masoneria nu a stat degeaba, a construit oameni de cracter, a constituit institutii fraterne intre popoare, alteori a fost condamnata aspru de multi, chiar interzisa cu desavarsire, astfel ca astazi este din nou ca o oglinda a prezentei societati – care are bunele si neajunsurile ei.
Dupa 20 de ani de democratie, libertate a oamenilor, fratilor, confreria noastra a parcurs un drum deloc usor, cu multe obstacole, multe stangacii, alteori alterari provocate insasi din interior, conducand la pierderea prestigiului fratiei noastre.
In concluzie, dupa 45 de ani de interzicere a bisericii, de comunism, unde ateismul a cuprins generatii intregi de oameni, am inceput constructia Piramidei masonice, cu oameni bine intentionati, dar fara credinta in Dumnezeu, in Marele Arhitect al Universului. Nevoile, neajunsurile, promovarile, ocuparea locurilor de munca, etc., au cuprins confreria   care i–au intins aceste prioritati ca fiind in sarcina masoneriei sa le rezolve. Astfel ca masoneria a devenit un loc, trup, componenta materiala, fizica.
Numai ca, prin trup, noi oamenii suntem muritori. Viata este unirea si legatura mintii cu sufletul si cu trupul. Sufletul este in trup, iar in suflet este mintea si in minte cuvantul. Prin minte si cuvant suntem nemuritori. Tacand, mintea naste cuvantul de multumire lui Dumnezeu, lucrand astfel mantuirea.
Dupa cum Dumnezeu ne–a dat vederea ca sa cunoastem cele ce se vad, ce e alb si ce e negru, asa ne–a dat si Judecata ca sa deosebim cele folositoare sufletului. Caci Dumnezeu nu poate fi vazut ci numai inteles cu mintea. Pentru ca precum trupul nu poate fiinta fara suflet, asa toate cele ce se vad si sunt nu pot fiinta fara Dumnezeu.
Calea cunostiintei lui Dumnezeu este bunatatea. Masonii trebuie sa se arate oamenilor neincetat prin purtarea cea buna si prin fapte. Caci si bolnavii afla si cunosc pe doctorii binefacatori si izbavitori nu din vorbe, ci din fapte.
Fratii care nu se indreapta, nu pot fi indreptati, sunt neoameni, caci aceasta se afla numai la neoameni, iar de unii ca acestia trebuie sa fugim, ei traind laolalta cu pacatul, nu vor fi niciodata printre nemuritori.
Astazi, ce–am construit noi in 8 ani de zile, o masonerie spirituala, morala, cu frati credincioasi intr–o lucrare masonica ritualica, traditia, morala spirituala si independenta – este precum Sufletul trupului.
Sa nu lasam sufletul coborandu–se in trup, indata sa se intunece de intristare, ambitii dureri – pentru a–l pierde. Acestea sunt ca niste tumori ale trupului.
Ochiul priveste cele vazute, iar mintea intelege cele nevazute. Caci mintea care iubeste pe Dumnezeu este faclia care lumineaza sufletul, iar cel ce are minte iubitoare de Dumnezeu si–a luminat inima sa si vede pe Dumnezeu prin mintea sa. Mintea se arata in suflet, indumnezeindu–l.
Si pentru ca orgoliile unor frati sunt uneori nejustificabile – drept vicii pe care francmasoneria le incatuseaza in lanturi, trebuie stiut ca Mania si pe cei cuminti ii pierde. Cand mania intra in suflet, Soarele sa nu apuna peste mania voastra, nici sa dati loc diavolului – astfel sa nu urasti pe fratele tau intru inima ta, pentru ca Domnul porunceste in Evanghelii sa lasam darul inaintea altarului si sa ne impacam cu fratele nostru.
Cel ce se manie pe fratele sau vinovat va fi judecat, de aceea sa nu talmacim in minte ganduri viclene asupra fratelui ci sa le taiem radacina si scanteia pentru ca pe urma sa nu alunecam in turbarea maniei fara temei. Trebuie sa stim ca nu ne este iertat sa ne starnim mania nici pentru pricini drepte, nici pentru nedrepte. Caci duhul maniei intunecandu –ne mintea, nu se va mai afla intru noi nici lumina, care ne ajuta sa deosebim lucrurile, nici taria sfatului drept, nici carma dreptatii. Cum molia roade haina si cariul lemnul, asa intristarea mananca sufletul omului.
Dragii mei frati, daca Domnul nu ar zidi casa, in zadar s–ar trudi ziditorii. Ioan zice : «  Fara de Mine nu puteti face nimic ».
 Inchei prin a va fi spus toate acestea nu ca simple siruri de cuvinte, unele mai frumoase ca celelalte si a crede ca prin aceasta voi spune mai multe, ci din contra, ceea ce vreau sa zic este ca Marea Loja Nationala a Romaniei, este o forta si ca impreuna cu toate care le avem bune sau mai putin bune, prin intelepciune, cu ratiune, blandete si multa rabdare si ingaduinta, vom ajunge la curatia inimii si la dobandirea dragostei. Apostolul zice : « D–as da trupul meu sa fie ars, iar dragoste nu am, de nici un folos nu –mi este ». Astfel ca « dragostea nu pizmuieste, nu se  manie, nu se ingamfa, nu se intarata, nu gandeste raul ».
Noi toti francmasonii trebuie sa cugetam la puterea Sa nemasurata si la ochiul Sau neadormit, care vede cele ascunse ale inimilor si de care nu se poate ascunde nimic, si sa –L admiram cu inimile cuprinse de frica si sa I ne inchinam Lui. Iar cand ne gandim ca toate picaturile ploii, tot nisipul marii si toate stelele cerului sunt numarate de El, ramanem uimiti de maretia firii si de atotstiinta Ziditorului.
Iata dragii mei frati ca acestea sunt adevaruri, de mii de ani si generatii dupa generatii le–au cunoscut si putini le–au marturisit si practicat. Trebuie sa stim cu totii ca nu a inceput masoneria cu noi si nu se va sfarsi cu noi.

Niciodata nu va fi un singur francmason.
Niciodata nu va fi o singura loja.
Niciodata nu va fi o singura Obedeienta.
Dar intotdeauna va fi o familie a Marelui Arhitect al Univesului.

Lumina sa ne cuprinda mintea si sufletele pentru ca trupul, templul – Marele nostru Templu Ideal al Umanitatii sa fie luminat cu o viata virtuoasa.
Doresc a accepta fiecare din voi un compromis – acela pentru ca MLNaR sa continue lucrarea masonica inceputa acum 8 ani, la strigatul de disperare al unuia care 7 ani a facut puscarie si i  -au zdrobit degetele de la maini cu calcaiul cizmei, in Zarca Aiudului, este vorba de Nicu Filip, Primul Mare Maestru Ales. Sa fim uniti, dragostea frateasca sa ne invaluiasca si intelepciunea, puterea si frumusetea sa dainuie.
Refuz orice act josnic al vreunui frate, care  – daca continua sa se preteze, sa se dedea la astfel de procedee inumane, nefraterne, precum Brutus, SE VA AUTOEXCLUDE.       
Avem nevoie de o Constitutie si de un Regulament General care sa fie amendate foarte serios, pentru aceasta am facut apel la toti fratii, nu am vazut antrenati decat cativa, cred in continuare in munca in echipa, cu cat vor fi mai multe minti implicate, cu cat vor fi mai multe puncte de vedere, cu atat cred ca vom selectiona varianta cea mai buna, cel mai mult acceptata si cea mai benefica. Personal, cred ca urmeaza o perioada extrem de importanta pentru echipa noastra, a Marii Loji Nationale a Romaniei, care se afla in faza de asezare a celei mai grele componente a Piramidei, respectiv varful ei. Ar fi pacat, exact ca tiganul la mal, ne innecam ?
Anul acesta, spre toamna, se dasavarseste si ceea ce inseamna Constituirea Supremului Consiliu Roman al Ritului Scotian Antic si Acceptat si intronizarea Atotputernicului Suveran Mare Comandor, Fr. Daniel Roman.
Prin urmare, trupul, corpul Piramidei este aproape de final – ramanand ulterior sa –i dam tot sufletul, toata frumusetea si toata stralucirea.
Eu, Viorel Danacu, voi lucra apoi pana la sfarsitul vietii astfel :
1. Consolidarea unei masonerii romanesti, pentru romani, pe intelesul romanilor, unde credinta ortodoxa va reprezenta fundamentul Templului ;
2. Voi acorda o atentie sporita tineretului, prin constituirea unei Organizatii fraterne internationale, la Bucuresti, care sa introduca pe tineri intr –o institutie initiatica, dandu–le oportunitatea ca inca aflandu–se in etapa unei varste fragede, sa se deprinda cu metodele cunoasterii personale pentru a ajunge in final la imbunatatirea calitatii lor umane.

Aceste doua obiective – asemenea a 2 aripi puternice intinse peste tara noastra, vor propulsa un singur piept care va inainta spre inaltimi, spre desavarsire.
Inchei prin a va spune nu ca nu voi mai candida la demnitatea de Mare Maestru, ci ca eu voi fi in continuare un Mare Maestru, a carui misiune nu s–a incheiat nici pentru Marea Loja Nationala a Romaniei, nici pentru Romania.
Impreuna vom hotara in viitor ce trebuie facut, ce este bine de facut, cum este cel mai bine si mai bine, nefiind cuprinsi de ambitii, orgolii si pofte.
Pentru noi toti, satul romanesc trebuie sa devina o prioritate, masoneria la sate, construirea de temple masonice in satele romanesti – este lucrul cel mai rapid de facut.
Vad ca toti au vrut functii, le–au avut, acum multi vor acelasi lucru, au spus sa acordam atentie, greutate celor cu functii, dar oare nu este mai corect sa vedem ce poate face fiecare frate ca si proiect pentru dezvoltarea Marii Loji – si nu aceasta bataie oarba pe functii. Pentru ca vine Conventul, trebuie sa dovedim un alt nivel de a privi lucrurile, de a le intelege, de a ne manifesta, aceasta pentru ca am ajuns de la ucenici la maestri si nu inseamna putin lucru in viata initiatica. Este un test, pe care daca–l trecem  si sa–l luam cu nota 10, atunci inseamna ca am inteles corect, ceva, din masonerie.
De aceea trebuie sa ne pregatim foarte bine la trup, suflet, minte si cuvant si sa dam tot ce avem noi mai bun si mai folositor confreriei.
Convingerea mea este ca Marea Loja Nationala a Romaniei are o maturitate si o putere extraordinara, dovedind un puternic caracter national, traditional, spiritual si moral.

Cu aleasa consideratie si o tripla acolada fraterna,

Dr. Viorel Danacu,
Mare Maestru,
al Marii Loji Nationale a Romaniei.

CUVANTUL, 

Marelui Maestru, Fr.·. Viorel DANACU, la prima Tinuta de Mare Consiliu al Marii Loji Nationale a Romaniei, din data de 16.01.6010, de la Templul Masonic “Nicu FILIP”, din Bucuresti, Splaiul Independentei Nr. 202 A, Sect. 6

 MASONERIA, INTELESURI SI TRAVALIU,

             Mai inainte de toate, am onoarea si totodata deosebita placere sa va adresez un sincer La Multi Ani ! pentru anul 6010, sa aveti multa putere, lumina si frumusete in toate proiectele voastre de viitor.

            Masoneria este mai inainte de toate locul unde oamenii liberi, de buna voie, se reunesc pentru  a cunoaste, a-si impartasi unii altora experientele lor de inceput, iar apoi incet, incet, de a-si alge sau nu, calea initiatica.

            Marea Loja Nationala a Romaniei, a lansat clasei de intelectuali a tarii, o provocare  in acest sens, de acum 8 ani si mai bine, declarand public ca masoneria face front comun impotriva coruptiei, relei credinte, obscurantismului si extremismului de orice fel.

            A propus si facut pasi remarcabili si apreciabili in ceea ce a insemnat regenerarea Ordinului, redarea prestigiului intr-o infima masura, dar cel  mai important este ca, a reluat si continuat relatiile cu Marea Loja a Frantei, singura Obedienta din lume, care a gazduit francmasoneria romana in exil.

            Doresc sa va marturiresc cateva lucruri, pe care voi cei care mi-ati fost loiali, in acesti 8 ani si mai bine, meritati si este o datorie de moralitate, constiinta, fraternitate, sa le cunoasteti.

            Aceste adevaruri, zise tocmai acum la acest ceas, nu sunt prezentate pentru a va descuraja, sau de a va demobiliza in lucrarea masonica viitoare, ci tocmai pentru a intelege si progresa pe drumul pe care singuri vi l-ati ales si pe  care nu trebuie sa il abandonati datorita unora si altora. Abandonul este o slabiciune a celui nepregatit pentru viata.

            Astfel, ca Mare Maestru, al Marii Loji Nationale a Romaniei, dar si mai inainte, cand am facut un periplu in toata tara, din loja in loja, impreuna cu fr. Nicu FILIP, am avut prilejul sa fiu martor al unor dialoguri inedite, a unor reuniuni, cat mai variate, a unor deplasari in tara dar si in strainatate, care mi-au permis sa vad, sa aud opinii, puncte de vedere cu si despre masonerie, impotriva masoneriei, apoi istoria, traditiile, arhivele, masonice din tara si din strainatate, personalitati, experti in masonerie, pe care i-am cunoscut, pirateria masonica  pe care am intalnit-o, s.a.m.d.

            Toate acestea mi-au dat posibilitatea acum aproape de incheierea mandatului meu, la o analiza si o interpretare proprie, pe care doresc sa vi-o impartasesc, iar apoi impreuna sa tragem linie si sa vedem ce am facut, ce nu am facut, ce a facut fiecare, ce are de facut de acum inainte fiecare, s.,a.m.d.

            Dragii mei, am fost initiati in Ritul Scotian Antic si Acceptat, am practicat ritualurile, unii dintre noi le stim pe de rost, am pus suflet, am crezut in lucrarea masonica si in Marele Arhitect al Universului, am crescut numeric, calitativ, avem recunoasteri masonice internationale cu Mari Loji de peste hotare, suntem Membrii in Confederatia Marilor Loji Unite ale Europei, suntem Membrii in Asociatia Muzeelor, Librariilor, Bibliotecilor, Arhivelor Masonice cu sediul la Bruxelles, (A.M.M.L.A.), suntem deja cunoscuti peste hotare.

            Noi, voi ati cunoscut la randu-i fratii din Franta, Grecia, Italia, Spania, Portugalia, Liban, Brazilia, Gabon si de pe toate continentele, a-ti vazut si auzit ce preocupari au, am luat act de ele, le-am aprobat si incercat sa tinem cont de ele.

            Am constituit lojile de perfectie in cadrul Supremului Consiliu Roman al Ritului Scotian Antic si Acceptat, unii a-ti fost impinsi inainte, promovand spre treptele superioare, este totul adevarat, este totul in deplinatatea spuselor mele, acordului vostru cu totii fiind martori ai Adevarului. Singurii prieteni, frati cu adevarat fiind adevarul, loialitatea, increderea in celalalt, transparenta, cinstea, munca si perseverenta.

            Insa, sunt obligat sa spun ca masoneria speculativa este ca o cale fara iesire. Se vorbeste si iar se vorbeste si nimc nu se face pentru zidirea interioara, in opinia mea se pierde timpul. Se spune ca masoneria este elitista, toti crezand ca dupa ce intri in masonerie, gasesti toate elitele sociale, culturale, politice, financiare, etc.

            Trebuie sa stiti ca in masonerie cuvantul elite nu se refera la viata profana pe care noi o delimitam de viata initiatica, in masonerie, elita vine de la verbul “a alege”, adica se refera la alesi.

            Asadar, trebuie sa stiti ca nu orice piatra, indiferent de naturta ei, este apta a fi taiata, slefuita, prelucrata, pentru a-i reda forma cubica, forma utila la constructia Templului interior, neconstruit de mana de om.

            Sa nu uitati vechea afirmatie a scolii pitagorice, care zice: “Nimeni nu poate intra aici, daca nu este geometru”. De aceea este strictamente necesar ca aspirantul sa fie dotat dintr-un inceput cu calitatile necesare pentru a fi acceptat in scoala initiatica care se cheama masonerie.

            Centrul Regional de Studii Francmasonice Paris Bucuresti, va concepe cursuri, propedeutice, adica pregatitoare pentru toti cei care aspira la initiere. Dupa absolvirea cursurilor, care vor constitui adevarate filtre pentru intrarea in Arta Regala, in Arta Reala, respecatnd astfel zicala biblica: “…multi chemati, putini alesi”, acesti putini alesi in crezuzetul Centrului Regional de Studii Francmasonice Paris Bucuresti, vor constitui viitoarele lumini ale lojilor romanesti si din Masoneria Universala.

            Este ca si in arta, sau oricare alt domeniu, nu toti au talent pentru a dezvolta cu succes, muzica, sculptura, etc.

            Trebuie sa va reamintesc, ca sunt de acord sa aiba acces la initiere, respectiv la misterele minore cat mai multi, dar  masoneria nu reprezinta calea larga despre care scriu Evangheliile, ci pe cea ingusta, cea a initierii reale si nu a celei virtuale, cea a misterelor minore la care ar putea ajunge doar cei alesi.

            Masoneria nu face altceva decat sa readuca pe om prin intermediul lucrarii individuale, personale, efectuate in baza simbolurilor constructiei fizice, materiale, in stadiul primordial, adica in stadiul, pur.

Acestea sunt misterele minore, ale vechilor scoli initiatice, simbolizate de punctul de intersectie intre bratul orizontal si cel vertical al crucii.

            La fel ca scolile antice initiatice si masoneria cauta sa aduca pe om in stadiul sau primordial de puritate spirituala, ceea ce misterele minore antice urmareau de asemenea sa realizeze. Aici s-ar putea face comparatie cu un rau: catre varsare apele ii sunt murdare si pline de aluviuni. In schimb catre izvoare, apele sunt pure si cristaline. Masonería nu face decat sa aduca pe om catre izvoarele sale, unde malul tuturor impuritatilor spirituale si materiale nu mai exista. Omul traieste in conditii excelente, aproape perfecte si se poate comunica direct cu Creatorul, ca si biblicul Adam. Este ceea ce Guenón explica prin simbolismul crucii, mai precis prin explicarea simbolica a celor doua brate perpendiculare ale acesteia.

            Misterele majore, sau bratul vertical al crucii, nu constituie masonerie ci se ocupa mai mult de chestiuni esoterice. In masonerie se constituie traditia biblica, crestina.

            Intre discipolii lui Iisus, nu toti erau pregatiti ca sa inteleaga in mod direct invatatura lui atunci, Marele Initiat, Maestrul Iisus, le vorbea in parabole, in pilde, care pentru noi nu sunt altceva decat instrumente ritualistice de constructie operativa a  masoneriei de azi.

            Masoneria are radacini in epoca dinaintea creatiei omului, adica atunci cand Dumnezeu, a creat Universul, numai ca noi astazi o cunoastem ca fiind produsul activitatilor constructive ale vechilor calugari benedicteni din Franta, Spania secolelor 8 si 9 , era actuala.

            Trebuie sa stiti, ca masoneria de azi reprezinta o ingemanare intre traditia ebraica veche, cuvintele sfinte si cele de trecere, toate fiind de origine ebraica, in schimb Templul masonic cu intregul lui simbolism, sunt de origine crestina, si reprezinta uniunea intre om care este micro-universul cu macrouniversul.

            Va dau un exemplu;

- studiind denumiriel in greaca, a celor patru puncte cardinale:

            – Orient = Anatolè;

            – Occident= Dysmé

            – Septentrion= Arctos

            – Miazazi= Mesembria,

si luand initialele cuvintelor, doua cate doua, Anatole-Dysme (A-D) si Arctos-Mesembria (A-M), obtinem cele doua brate ale crucii plane A-D si A-M, asadar ADAM, numele primului om creat de Dumnezeu, element inglobat in macrouniversul  pe care Templul de asemenea il reprezinta, forma spatiala a acestuia fiind data de celelalte doua brate ale crucii: profunzimea si inaltimea sau Nadir si Zenit, in al acrui punct de intersectie se gaseste plasat altarul.

            Am sa ma opresc aici, concluzionandu-va urmatoarele :

- calea larga de care v-am vorbit este pentru fratii care au intrat in masonerie, dar masonerai nu a intrat in ei.

            Un alt mesaj, pe  care doresc sa-l trasmit tuturor francmasonilor din Romania, este urmatorul:

- un urias avantaj pe care il avem noi francmasonii romani, este acela ca lucram intr-un mediu in general foarte spiritual, cel al credintei in Dumnezeu, al religiei ortodoxe, ceea ce este extrem de important.

            Un rol deosebit in unitatea si continuitatea neamului daco-romanesc, l-a avut Biserica Ortodoxa. Apostolul Andrei, primul nostru evanghelizator al geto-dacilor, arata ca noi suntem de drept si de fapt continuitorii dacilor, s.a.m.d.

            Intrebati-i pe cei care locuiesc prin alte tari, cu populatie de alte religii, ce simt ei si daca exista o diferenta spirituala intre ei si noi.

            Dragii mei, daca in alte religii, Dumnezeu se studiaza, in ortodoxism, Dumnezeu se simte, ceea ce este exact ce isi doreste si ce trebuie sa practice masoneria de la noi, sa simtim Divinitatea din noi.

            Spiritualitatea. Nimic altceva. In ortodoxism Dumnezeu se simte si de acest fel de simtiri avem nevoie noi, ca masoni contructori. Pentru ca daca ajungem sa il simtim pe Dumnezeu in noi, suntem capabili sa il si intelegem pe M:.A:.A:.U:.. De aceea afirmam ca masoneria din lumea ortodoxa trebuie sa fie o masonerie mult mai operativa decat cea din lumea altor religii, deci mult mai folositoare omului constient de necesitatile sale spirituale. Cred ca usor, usor, lumea rationala occidentala se va intoarce cu fata catre lumina spiritualitatii orientale.

            Sa ne amintim aici doar de principiile monadei, al unicitatii, al contopirii cu Dumnezeu, al numarului 10 (10 : 1+0=1). Apoi, sa nu se uite, in afara de cel de mai sus, ca suntem urmasii unei culturi multimilenare, cam 7000 de ani, ale tracilor si getodacilor, vezi Placutele de la Tartaria, vezi Ganditorul de la Hamangia, vezi Statuetele Feminine  din lut de la Muzeul Dunarea de Jos, din Calarasi, vechi de peste 7000 de ani, 4 statuiete, una o femeie in gestatie la 3 luni, a  doua  in 6 luni, a treia in 9 luni si a patra dupa eliberare. Acest lucru este extraordinar si daca il aducem  si pe Zamolxe, pe Mesterul Manole, dragii mei farti, sunt puternic convins ca numai cunoscand toate aceste in primul rand noi, francmasonii din Romania si apoi toti cei de peste hotare, vom promova o masonerie de traditie, o masonerie, atentie, constructiva, esoterica, contribuind astfel cu succes la imbunatatirea relatiilor sociale, in Romania.

            Masoneria de traditie, constructiva sau operativa se refera la masonería ca instrument de modelare a omului prin eforturile pe care el insusi trebuie sa le depuna, utilizand simboluri luate din activitatea fizica a constructorilor. Cum omul ca micro-univers apartine marelui univers, este de la sine inteles ca tot ce este legat de persoana umana, atat spiritual cat si material, trebuie sa fie in stricta armonie cu legile macro-universului. In acest sens simbolismul templului este graitor. Cine se dedica in cunoasterea legilor universului, intelege si ce se petrece cu el insusi. Expresia V:.I:.T:.R:.I:.O:.L:. (cu care candidatul ia contact chiar din primul moment – in camera de reflectie) este esentiala pentru intreaga cariera masonica. Fara a ne face o introspectie (vizita interioara) nu ne putem cunoaste si nu putem construi nimic in noi insine, caci nu cunoastem materialul (calitatea piatrei simbolice) din care suntem alcatuiti. In acesta si rezida adevaratul secret masonic: in modul cum unul, cunsocandu-se pe el insusi prin intermediul metodelor gnostice (litera G din centrul stelei inflacarate) incearca sa se autoperfectioneze. Metoda de crestere interioara este unica si personala si nu se poate transmite sau primi din afara. Este tipica individului insusi, fiind aceasta legata de tot ceea ce il defineste pe el si numai pe el ca persoana.

            Va rog din tot sufletul meu, pe toti francmasonii romani, sa nu se piarda pe drumul masoneriei speculative, foarte mult raspandite in Europa, dar care nu este pentru ortodocsi.

            Intre vechii masoni au existat si inca mai exista, preoti, filosofi adanci de-ai nostri,  toti buni romani. Este bine ca pe acestia sa ii cautam, consultam, ascultam, pentru a face primii pasi in formarea unei baze de date, pentru frumoasa zidire spirituala ce suntem dispusi sa o implinim, toti cei din Marea Loja Nationale a Romaniei.

            Este absolut necesar ca sa cunoastem pe toti cei care apartin sau au apartinut unei sfere de viata spirituala puternica, domeniu de care are nevoie masoneria in Romania.           

            Legenda Mesterului Manole este emblematica pentru francmasoneria romaneasca.      

            Indraznesc sa afirm ca ar trebui analizate legendele noastre si din punct de vedere masonic. De asemenea o sursa importanta de mister masonic o reprezinta si creatia lui Eminescu sau a oricarui alt poet roman de tendinta ezoterica, care de asemenea mi se pare interesant de analizat.

            Eminescu, masonul fara sort, prin meditatiile lui asupra demiurgului si renasterea sufletului, ce se desprind din poeziile sale filosofice, pur si simplu te cutremura. Eminescu, a fost un foarte bun roman, plin de spiritualitate. Recomand o Plansa de Arhitectura, cu titlu : « Simtirea Masonica a lui Eminescu ».

            Nicolae Iorga, in 1934, consemna: “Eminescu stapanea cu desavarsire cunostinta trecutului romanesc si era perfect initiat in istoria universala”. Istoricul Nicolae Iorga, sustinea ca doua mari genii a nascut poporul roman: Zamolxis si Eminescu.

            Intrand putin in domeniu, cred ca se vor obtine rezultate spectaluloase. Sa nu uitam ca legendele, sau miturile cum li se mai zice, sunt unelte importante in formarea masonului operativ.  Mai interesanti mi s-ar parea doi ganditori romani: Mihail Valsan, care a cunoscut si a colaborat cu Guenón, si Matila Ghyka. Mircea Eliade a fost un specialist in religii. Ori masoneria si religia sunt entitati situate la doi poli diferiti.

            Va ofer aici numai doua exemple: 1- religia se bazeaza pe elementul pasiv (Asa a vrut Dumnezeu!), pe cand masoneria pe elementul activ (un proces de initiere care deschide poarta lucrului cu tine insuti, VITRIOL, etc); 2- religia este destinata celor multi, pe cand masoneria celor putini, dar facuti pentru a o intelege, adica unei elite, etc.  Totusi importante sunt si contactele cu masoneria din tarile ortodoxe,  si toate celelalte religii ca sa ne lamurim ce si cum gandesc si fratii de acolo. Asta doar ca acumulare de date si nu cu scopul de a crea un patron valabil pentru Romania, caci fiecare tara are specificul ei cultural si spiritual.  Intr-un fel este ca si cu secretul masonic insusi, despre care scriam mai sus: nu se poate divulga, transmite sau invata, pentru ca te reprezinta numai pe tine ca persoana. Este unic ca o amprenta digitala.

            Cer tuturor fratilor, sa nu accepte, nu stiu ce insigne in piept, inele scumpe pe degete, sorturi care mai sofisticat brodate, altibilduri lipite pe masini, un fariseism intreg, merg la procesiuni de tot felul si cu toti sfintii numai ca sa fie vazuti de ceilalti si in realiatate, nu au credinta, s.a.d.m.d.

            Daca ii intrebi de exemplu, care sunt Marile Lumini ale Masoneriei, te privesc intr-o parte si spun ca  Maestru Venerabil, Primul si al Doilea Supraveghetor. Ce Oroare!

            Daca ii intrebi cate planse de arhitectura au facut sau cate carti masonice au in biblioteca personala, o sa se balbaie.

            In legatura cu Istoria  actualei Respectabile Mari Loje Unite a Angliei, sa stiti ca ea insasi a fost constituita pe principii iregulare. Din motive religioase si interese politice, masonii din sec. XVII – XVIII au indepartat masoneria constructiva din drepturile ei legitime si au inlocuit-o cu cea speculativa. Vai ce moment nefast! Au inceput sa se reuneasca prin taverne sau case particulare, intorcand spatele templului traditional energetic, construit pe principii esoterice. Actualmente este ca in vechea zicala: Hotul striga cel mai tare: Prindeti hotul! Este legea invingatorului. Pentru multi Anglia nu mai reprezinta o autoritate credibila din punct de vedere masonic. Iar roadele se vad cu claritate chiar si in Romania..

            Francmasoneria a deviat in alte directii, acele ale comertului, business-ului, trambulinelor de tot felul, castigurilor cat mai variate, astfel ca cei mai multi, nu au nicio tinta, niciun obiectiv, niciun ideal, totul este o regie si o comicarie.

            Toate acestea au generat un fenomen, o forma de a fi, extrem de periculoasa, caci creeza apatie si dezgust si poate duce chiar la sucombarea masoneriei in tara noastra.            

            Atentie, fratii mei !!!

            Apelul meu catre toti francmasonii este acela ca orgoliile, egoismul si ambitiile profane sa nu isi faca locul printre noi, sa construim continuu, printr-o lucrare masonica rituala, morala, spirituala, traditionala si independenta, un templu interior starlucitor, luminos si vesnic.

            Limba noastra, spune Petru Maior (1761-1821), corifeul scolii ardelene: “ De aciia macar ca ne-am desprins a zice ca limba romaneasca e fiica a limbei latinesti, adica ceii corecte, totusi de vom vrea a graii oblu, limba romaneasca e mama limbei ceii latinesti.” 

            Karl Fridrich Vollrauth Hoffmdnn, in cercetarile privind tipologia poporului roman, prezentate in Beschreibung Den Erde, 1824, Vol. II, partea a IV-a, Pag. 3074, al 2[48], redate de Gabriel Gheorghe, zice : “Acest popor unit si ridicat prin instructie la cea mai inalta civilizatie, ar fi apt sa se afle in fruntea culturii spirituale a umanitatii. Si ca o completare, limba sa este atat de armonioasa si bogata ca s-ar potrivi celui mai cult popor de pe pamant.”

            Se impune a privi cu alte dioptrii si nu cu cele de acum 300-700 de ani in urma, masoneria universala, astfel ca masoneria romana, trebuie armonizata si cu ideile ortodoxismului local, care ar facilita schimbari foarte productive in tara noastra, astfel ca se poate consolida o masonerie regionala pe criteriile spiritualitatii filocaliei crestine.

            Noi, francmasonii roman, trebuie sa gandim si sa construim o masonerie pentru romani, adica pe intelesul romanilor si in dependenta directa de cultura noastra milenara.

            Cred ca este inutil ca sa se bata apa in piua cu morala si etica, asa cum o fac majoritatea fratilor din lumea intreaga. Noi suntem romani spirituali, Fii ai dacilor, inchinatori la un Dumnezeu unic si nevazut.

            Trebuie sa tinem sus flacara invataturii masonice milenare.

            Trebuie sa lucram  pentru adaptarea in tara noastra, a unei masonerii operative cat mai pure, care sa asigure cresterea noastra spirituala pe drumul misterelor minore.

            Site-ul www.dacia.org este cutremurator, pentru adevarurile pe care le scoate la lumina.

            Am fost un mare popor !

            Toate argumentele aduse in lucrarile site-ului le consider fundamentale pentru redesteptarea noastra nationala.

            Si aici masoneria are un cuvant greu de spus. Edificarile de temple ale tracilor si geto-dacilor de acum 5-7 mii de ani, nu le putem considera masonerie pura?

            Noi, francmasonii romani trebuie sa ne strangem intr-un Colocviu National si sa ne concentram atentia si eforturile in edificarea si fortificarea francmasoneriei intr-un model cu traditii specifice romanesti.

            Eu si cu cativa frati din Marea Loja Nationala a Romanie, mergem numai inainte, ca initiati, am depus un juramant, respectam cu strictete regulamentele  masonice, universal acceptate si mergem numai in sensul acelor de ceasornic, niciodata invers, niciodata inapoi, noi totdeauna mergem de la intuneric spre lumina, de la luna spre soare, de la rau spre bine, deci trebuie sa mergem numai si numai inainte.

            Aud voci ale unor frati din alte Mari loji, spunand ca sa ne unim.

            Eu le spun la toti, dar noi nu suntem despartiti, francmasoneria este una, nu exista doua sau trei francmasonerii, ea este universala si intreaga lucrare o consacram si proclamam intru Gloria Marelui Arhitect al Universului si nu intru gloria vreunui grup de interese condus de X sau de Y sau de Anglia, America sau Honolulu.

            Daca toate zise in aceasta plansa, reprezinta interes si pentru fratii din alte Mari Loji, se regasesc cu sufletul si credinta in Marele Arhitect al Universului, sa vina aici, la lumina, spre lumina, spre acolo unde mergem si noi.

            Obsesia unora de a merge mai inapoi, sa ne unim, cu cei din Marea Loja Nationala din Romania, este satira si umor, niciodata noi, nu vom merge inapoi ci intotdeauna inainte.

            Sa vina ei spre noi si impreuna inainte, cu totii vom intinde mainile spre cerul instelat, dorind sa ne cunoastem fratii, iar sufletele noastre vor oglindi sincera vointa de Unire cu Marele Cretor, Marele Arhitect al Universului.

            Iata, aceasta este Marea Unire la care trebuie sa tanjim noi toti initiatii, romanii.

            Anul acesta este un an al incercarii pentru multi si doresc ca Marea Loja Nationala a Romaniei, care inseamna sufletul meu, truda mea, credinta mea, familia mea, sa parcurga in unitate, intelepciune, ratiune, orice obstacol, asezand mai presus de toate Templul Masonic, la care construiesc de mii de ani, generatii dupa generatii.

            Glorie Muncii, iar Glorie Muncii noastre, Intru Gloria Marelui Arhitect al Universului (.. ritual…).

            Creatia lui Dumnezeu, inca nu este dezvaluita pe deplin omului, de aceea trebuie sa fim extrem de preacuti si sa nu criticam niciodata Biblia, care este maniera progresiva si se dezvaluie in timp omenirii.

            Dumnezeu sa va binecuvanteze si sa va dea sanatate si putere pentru a aduce cat mai curand lumina Marelui Arhitect al Universului in inimile romanilor de pretutindeni, spre binele lor personal si al tarii noastre intregi.

            Marele Ahitect al Uiversului sa binecuvanteze familiile noastre, Ordinul si tara noastra.

 Am zis !

 Viorel DANACU,

Mare Maestru,

Marea Loja Nationala a Romaniei.

Sambata, 28 noiembrie 6009, la Pitesti, francmasonii din toate lojile de pe intreg cuprinsul Romaniei, membrii ai Marelui Consiliu, Venerabili de loji, frati invitati, din cadrul Marii Loji Nationale a Romaniei, s-au reunit in tinuta rituala, lunara de Mare consiliu.
 Cu aceasta ocazie au fost dezbatute unele propuneri ale fratilor privind viata masonica in Romania, dar si in strainatate, dezvoltarea pe orizontala a Marii Loji Nationale  a Romaniei, prin crearea de loji in cat mai multe orase si sate romanesti, infratirea lor cu loji similare din Marile Loji din tarile Uniunii Europene, realizand astfel multiple punti de legatura care sa permita accesul la cunoastere si solidaritate umana, indiferent de nationalitate, credinta, rasa, s.a.m.d.
 Totodata, cresterea pe verticala, spiritual, moral, a insemnat pentru toti fratii, un moment de regasire si constientizare, ca principiile fundamentale ale Ordinului: Libertate, Egalitate, Fraternitate si de aici cu toate virtutiile care sunt cuprinse in Biblie, una din cele trei mari lumini ale Francmasoneriei, deschisa la vedere pe altarul juramintelor masonice, la Evanghelia dupa Sf Ioan, practicate intr-un cuvant, dezbaterile din partea a doua a zilei, legate de miza morala in societate, de existenta traditiilor masonice, rolul avut de marii binefacatori ai omenirii, precum Pitagora, Confucius, Moise, Iisus, , fiecare in epoca lor, contribuind la iluminarea semenilor, realizate de un profesor universitar, doctor in filosofie, in dialog deschis cu fratii prezenti, au bucurat foarte mult participantii.
 Acest lucru a permis sa intelegem, ca in Templul Masonic, dar si in afara lui, oamenii liberi, cu moralitate, credinta si nu in ultimul rand cu un grad de cultura crescut, pot sa reuneasca, pentru a-si prezenta opinii, diverse teorii filosofice, istorico-sociale, oferindu-sii unii altora, din cunostintele noastre si experientele avute si foarte variate, astfel incat fratii sa-si motiveze necesitatea de a se revedea cat mai curand, pentru a-si satisface din setea de cunoastere privind societatea initiatica, iluminista sau luminista, cum s-a incheiat decamdata reuniunea masonica.
 La  acest nivel de cultura si instruire prin slefuirea asperitatilor gen oragolii, ambitii, razbunari, actiuni extremiste, minciuni, diveriuni si manipulari, este inteleasa lucrarea masonica de catre fratii din Marea Loja Nationala a Romaniei, progresand astfel pe caile cunoasterii, perfectionandu-ne continuu, asmiland cunostinte, acceptand solidaritatea si munca in echipa, intr-un cadru cat mai apropae de perfect, de armonie si echilibru.
 Acum dupa aproape 8 ani de la alegerea neghinei de grau, de cand Marea Loja Nationala a Romaniei, lucreaza cu toate puterile si prin cat mai multe metode, infruntand toate oprelistele unor ex-masoni, contribuind la regenerarea masoneriei romane, printr-o continuitate a lucrarii masonice existente in toti cei  45 de ani de comunism, a masonilor romani in exil si primiti in Templele Masonice din cadrul Marii Loji  a Frantei, ii felicit si le multumesc tuturor fratilor care au descoperit drumul initiatic universal acceptat, unde sa-si desfasoare o lucrare masonica ritualica, traditionala, spirituala, morala, umanista si independenta.
 Intalnirea de la Pitesti este o noua gradatie pe scara valorica, pe care fratii au ajuns sa o atinga, gratie dorintei lor de perfectionare, muncii lor permanente prin studiu individual si colectiv in viata de loja masonica, la care prezenta pentru frati, este nu o obligatie, ci un raspuns la apelul propriilor constiinte si a fratilor pe masura.
 Felicitari, dragii mei, si asa cum s-a hotarat in unanimitate, propunerea Suveranului Mare Comandor al ritului Scotian Antic si Acceptat, Atotputernicul Fr. Daniel ROMAN , “O carte, o loja”, adica fratii din fiecare loja, sa traduca in limba romana, pana la sfarsitul anului masonic, o carte, este nu o lozica, ci o motivatie a fratilor, privind setea pentru cunoastere, a misterelor masonice antice si universal acceptate, care deocamdata dupa 20 de ani, sesizam un numar mic de lucrari masonice comparativ cu cele din celelalte tari din lume, care au sute si sute de mii de lucrari, librarii masonice zeci si zeci, magazine masonice, s.a.m.d.
 Va doresc succes si ii invit pe toti cei care doresc sa ni se alture activitatilor de cercetare, studiu al istoriei francmasoneriei roamne si universale, din pasiune, in cadrul Centrului Regional de Studii Francmasonice Paris Bucuresti, sunteti bineveniti, la un strop de cultura, la un pic de lumina, Cunoastere, Adevar si Credinta.

Viorel DANACU,
Mare Maestru,
Mare Loja Nationala a Romaniei.

Atotputernice fr. Daniel ROMAN, Suveran Mare Comandor al Supremului Consiliu Roman al Ritului Scotian Antic si Acceptat, ,
 Prea iubiti frati, Membrii ai Marelui Consiliu al Marii Loji Nationale a Romaniei,
 Prea Venerabili Maestri, voi toti fratii mei in gradele si demnitatile voastre,

 Supun atentiei fratiilor voastre, gandurile, ale carui mesager sunt, de bucurie, respect si recunostinta, ce impreuna sa le aducem inaintasilor nostri, care la 1918, au semnat, Actul Marii Uniri.
 “Acum vazura ochii mei mantuirea neamului romanesc”, a zis Gheorghe Pop de Basesti.
 Fratii din Marea Loja Nationala a Romaniei, conform traditiei, an de an sarbatoresc 1 decembrie, Ziua Nationala a Romaniei, mergand de la mic la mare, femei si barbati, copii si batrani, la Alba Iulia, pentru a  aduce un omagiu viu si recunostinta tuturor romanilor care la 1918, au manifestat politic si moral, o rasunatoare solidaritate nationala, calcand in picioare interesele de clan, de partid, confesionale, individuale, inrolandu-se la propriu, sub steagul Unirii, spre a-si fauri statutul national, Romania Mare.
 Fratii din Marea Loja Nationala a Romaniei, in fiecare an, depun coroane de flori la statuia lui Mihai Viteazul,  conducător de facto al tuturor celor trei ţări care formează România de astăzi: Ţara Românească, Transilvania şi Moldova, aflata in fata Muzeului National al Unirii, din Alba Iulia.
 Prin bunaintelegere cu conducerea Muzeului National al Unirii, din Alba Iulia, cu ajutorul fratilor din Marea Loja Nationala a Romaniei, din R.L. Horia, Closca si Crisan din Alba Iulia si ajutorul administratiei locale, lucram pentru a scoate la lumina, obiectele existente cu simboluri masonice, documentele masonice si altele, care au stat la baza  actului Marii Uniri. Aproape toti semnatarii, au fost francmasoni si au actionat in cel mai curat si sfant spirit, ca Romania sa fie una, cum si francmasoneria este una, eu nu cunosc doua francmasoneri.
 Pe frontispiciul Templului Masonic Istoric al Marii Loji Nationale a Romaniei, sta scris cu litere de aur: Libertate, Egalitate, Fraternitate, cele trei principii fundamentale pe care se sprijina existenta intregii omeniri.
 Deoarece in fiecare an, fratii ofera planse de arhitectura cu noi descoperiri, cercetari, unele facute in cadrul Centrului Regional de Studii Francmasonice Paris Bucuresti, au fost organizate conferinte masonice publice, in fiecare luna, in diverse regiuni ale tarii, unde s-a vorbit de unitate, de diversitate in unitate, de iubire de tara, iubirea de pamant, patriotismul ce ne caracterizeaza, pe toti care traim, gandim romaneste, avem o tara si o credinta.
 Fratii din Marea Loja Nationala a Romaniei, considera ca Romania Mare, unitatea si suveraneitatea statului national, roman este de neatins, este dorinta unanima, a tuturor romanilor drept pentru care, Masoneria trebuie sa fie independenta, umanista, morala, spirituala si traditionala.
 Bucuria de astazi din sufletele tuturor romanilor, este bucuria lor, a celor multi, uniti intro aceeasi fiinta nationala, credinciosi ai Marelui Arhitect al Universului, care pentru noi este Dumnezeu.

La Multi Ani fratii mei,

La Multi Ani romani de pretutindeni,

Dumnezeu, Marele Arhitect al Universului, sa binecuvanteze Romania si Ordinul nostru.

La multi ani, 2009 !

Dr. Viorel DANACU,
Mare Maestru al Marii Loji Nationale a Romaniei.

Mesajul adresat de Marele Maestru al Marii Loji Nationale a Romaniei, fr.•. Viorel DANACU, adresat fratilor, Marelui Consiliu, la Or .•. Pitesti, din 28.11.6009, cu ocazia Sarbatorii Sf. Andrei,

  Nu exista ceva mai aproape de inima noastra de romani si crestini in acelasi timp, decat a vorbi de mosii si stramosii nostri, de parintii care ne-au nascut prin Evanghelie. Multe si minunate au fost darurile pe care le-a transmis Mantuitorul Hristos ucenicilor Sai. Iar noi, la randul nostru am primit unul din aceste daruri de la Sfantul Apostol Andrei. Asa cum ne istorisesc Scrierile Sfinte, Andrei era fratele mai mic al Apostolului Simon-Petru, la randul lor fiii lui Iona – nume simbol al pescarilor, originari din Galileia, localitatea Betsaida (casa vanatorilor). Din copilarie fusese initiat in pescuit si crescut in preajma sinagogii, invatand sa scrie si sa citeasca legea si Profetii.
 Fiind inclinat spre rugaciune si meditatie, simtind chemare spre intelegerea tainelor lui Dumnezeu, Andrei se apropie de Sf. Ioan Botezatorul in pustia Iordanului si desi era foarte tanar, devine ucenicul acestuia. Si la botezul lui Iisus, fiind aproape de Profet, i-a ascultat spusa : ‘’Iata Mielul lui Dumnezeu, care ridica pacatele lumii…’’. Cunoscand bine profetiile mesianice, cu dorinta fierbinte si curiozitatea tinerilor inflacarati si doritori de a sti cat mai multe despre viata si lume, cu incredere in Ioan si cu dragoste pentru Cel botezat, Andrei se apropie Si-L intreaba : ‘’Unde locuiesti ?’’ , iar Mantuitorul ii raspunde : ‘’Vino si vezi !’’ . Si s-au dus impreuna…
 Tanarul initiat a coplesit cu stiinta sa pe Mantuitorul. Nu intelegea ca Iisus este Mesia cel profetit, nu pricepea cum sa se coboare Dumnezeu pe pamant, cand nici lui Moise nu S-a aratat, cum sa traiasca Dumnezeu printre oameni, unde o fi cerul, din ce lume a venit, ce va face aici…? ‘’Am vazut casa, pe mama sa, atelierul lui Iosif… poate nu are ce manca, sa il chem sa pescuiasca…?’’. Cu aceste framantari in suflet s-a intors Andrei la fratele sau Simon, i-a istorisit totul, dar acesta preocupat de mreje, l-a considerat pe fratele sau un copil visator. Si o noapte intreaga a pescuit Petru, si Andrei cugeta numai la Iisus si il durea sufletul ca nu il crede fratele sau. A doua zi, cand pregateau mrejele apare Iisus. Andrei ramane surprins si ii multumeste in sinea lui ca poate sa-L mai vada. Credinta lui se transformase in realitate, visul sau de tanar se completase cu persoana, incercarile sale de a-l convinge pe Simon ca este Mesia capata incredere.
        Iisus stia ca nu prinsesera nimic. Atunci, pentru credinta lui Andrei si pentru ajutorul lui Simon, porunceste sa plece toti trei cu barca si, aruncand mrejele, au ramas dezamagiti… Andrei avea credinta, iar Simon, obosit de atata munca, intrase in deznadejde. Iisus din nou porunceste: “Mai in larg si aruncati din nou mrejele.” Si cand au inceput sa le traga, nu puteau sa le scoata de multimea pestilor. Bucurie pe Andrei si dojana pentru Simon! Atunci au chemat si pe fratii Iacov si Ioan, fiii lui Zevedei si au venit la mal cu barcile incarcate. Simon si-a recunoscut neincrederea fata de Mantuitorul si in acelasi timp a dat dreptate lui Andrei, marturisind lui Iisus: “Du-te de la mine, Doamne, ca sunt un pacatos…”(Luca 5,8). Mantuitorul raspunde: “Veniti dupa Mine si de acum va voi face pescari de oameni…” (Matei 4,19). Aici se incheie copilaria lui Andrei si ucenicia sa la Ioan Botezatorul.
        De acum, Apostolul Andrei era neplisit de langa Mantuitorul si el a fost martor al alegerii celorlalti Apostoli. Niciodata nu s-a indoit in credinta. La uciderea lui Ioan Botezatorul a lacrimat, La Cina cea de taina s-a intristat. Cand a fost vandut Mantuitorul s-a mahnit profund; cand Iisus a fost judecat, el si cu Ioan stateau in curtea pretoriului; langa Crucea Golgotei era de fata; la punerea in mormant plangea, iar in dimineata invierii s-a bucurat si a primit linistea eterna prin salutul Domnului Hristos: “Pace voua!” (Ioan 20,19). Bucuria invierii a impartasit-o pretutindeni, iar la Inaltarea Domnului si-a ridicat cugetul impreuna cu ingerii, de acum intelegand “taina cea din veac ascunsa…”. Acestea toate i-au daltuit marelui Apostol Andrei o noua personalitate, o noua fiinta, o noua filozofie a vietii si a mantuirii. Asa  si-a desavarsit Andrei vocatia despre adevar si s-a format la picioarele lui Iisus. De acum va arata prin viata sa urmarea lui Hristos, va convinge pe altii si va transmite invatatura Evangheliei.
        Dupa Inaltarea Domnului la cer si dupa Pogorarea Sfantului Duh asupra tuturor Apostolilor Mantuitorului, trebuiau sa mearga cu totii la propovaduirea Evangheliei, potrivit poruncii Mantuitorului: “Mergand invatati toate neamurile, botezandu-le in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh, invatandu-le sa pazeasca toate cate am poruncit voua” (Matei 28, 19-20).
        Tragand la sorti, Sfantului Andrei i-au cazut Ahaia, spre sud, si Scitia, spre nord, cu regiunile de la Dunare. Munca si propovaduirea lui, viata lui de Apostol misionar incepe cu rastignirea lui Iisus si se incheie cu propria lui rastignire.  Sufletelor aspre ale scitilor, ale dacilor localnici pe meleagurile patriei noastre li s-a infatisat Evanghelia lui Iisus Hristos. Marele Apostol, cel intai chemat, pionier al Evangheliei Mantuitorului Iisus Hristos este pomenit azi de Biserica noastra cu pietate si cu adanc omagiu. Pasii sai au lasat urme in istoria Bisericii noastre. Strabatand Niceea, Sinope, orasele Traciei si Macedoniei si infiintand peste tot comunitati crestine, Sfantul Apostol Andrei a vindecat multe suferinte si a savarsit multe minuni in numele lui Iisus Hristos.
         In Paleopatras din Penopones a convertit la crestinism chiar pe sotia guvernatorului, dupa ce a vindecat-o de o boala grea. Aruncat in temnita de sotul ei, este cercetat de sotia acestuia si de fratele ei, Stratoclis, pe care l-a crestinat si l-a facut chiar episcop al bisericii de acolo. Crestinii din Paleopatras au vrut sa-l scoata din inchisoare, dar el le spunea: “Sa nu faceti impiedicare muceniciei mele; sa nu se prefaca pacea lui Hristos in tulburare diavoleasca”. Vazand impietrirea inimii guvernatorului, Sfantul Andrei i-a strigat: “Asculta, fiu al pierzarii, gatit pentru focul cel vesnic! Cu cat mai grele munci voi rabda, cu atat mai bine voi fi primit de Domnul meu. Eu sunt robul Crucii Lui. Nu pentru patimirea mea  ma mahnesc, ci pentru pierzania ta” .
         Crucea Sfantului Andrei a ramas numai a lui. Dorinta sa de a muri pe ea, ca si Marele sau Invatator si Mantuitor, s-a implinit. El, insa, a dorit sa fie altfel, asa cum o considera nevrednicia sa. De aceea a fost spanzurat cu capul in jos, pe o cruce in forma de X – care a ramas cunscuta sub denumirea de “crucea Sfantului Andrei”. Si atunci batranul Apostol Andrei a cinstit cu sangele sau, ca si fratele sau Petru.
         Pentru fiecare dintre noi si toti laolalta, pomenirea Sfantului Apostol Andrei inseamna inca o lumina in candela de doua mii de ani a neamului nostru si transmiterea credintei lui Hristos, curata si roditoare ca si in trecut. Astazi moaste din trupul sau se gasesc la noi in manastirile: Hurezi, Neamt si Secu. Cinstea care s-a dat de Dumnezeu stramosilor nostri prin Sfantul Apostol Andrei sa o pretuim cum se cuvine.
          Sa ne rugam permanent Intaiului chemat si pomenit acum sa mijloceasca la Stapanul tuturor, pentru sufletele noastre, sa avem pace, liniste si belsug. Pentru rugaciunile Apostolului tau, Andrei, daruieste-ne sanatate si viata ferita de toata rautatea. “Pentru pomenirea lui cea de astazi, ne intareste cu darul Tau cel stapanitor, ca din adancul inimilor noastre, cu bucurie sa laudam praznuirea lui, si sa slavim preasfant numele Tau, in vecii vecilor. Amin!”
 
Dr. Viorel DANACU,
Mare Maestru al Marii Loji Nationale  a Romaniei.
 

oooOOOooo

Multumiri pentru colaborare si ajutor,  celor 3 elevi de la Seminarul Teologic, Asaftei Sorin-Razvan, Costea Paul-Corneliu, Dolha Emanuel-Toma.

BIBLIOGRAFIE

• Cuvantari si predici, vol.I, Editura Sfintei Arhiepiscopii a  Bucurestilor, 2004
•  Cuvantari si predici, vol.II, Editura Sfintei Arhiepiscopii a Bucurestilor, 2005
•   “Cauta si vei afla” Predici Misionar-Patriotice la toate sarbatorile anului, la Sfinti Mari, la cuviosi, propovaduitori si marturisitori romani cu Sinaxar Ardelean, Diac. P.I.David, Editura Arhiepiscopiei de Alba Iulia, 1998

<< Sa nu va fie frica sa cunoasteti adevarurile si sa le marturisiti>>

Bucuresti, 24.01.6009
  
            Francmasoneria, ca institutie astazi, sau ca si breasla la inceputuri, a promovat omul liber, care s-a daruit Marii Creatii, ca orice alta infima particica a Universului.
            Folosind invataturi dintre cele mai simple si usoare, incepand de la simboluri, reprezentate de uneltele folosite intr-un santier, figurile geometrice ce permit armonia edificiului, pana la muzica marilor genii, initiatul isi construieste Templul interior la propria lumina, ce o primeste pe masura cunoasterii, si cresterii spirituale la care ajunge.        
            Vorbind de spiritualitate, sigur ca masonul vine inca de la nastere, cu acea scanteie divina, care apoi pe masura cresterii si avansarii in viata, pin munca, ea se inteteste, devenind continuu mai intensa si mai intensa, astfel ca judecata initiatului chiar este una luminata, inteleapta, ratiunea fiind cununa suprema ce-i sta pe crestetul capului initiatului.
            Societatea, in general oamenii, avanseaza pe caile cunoasterii, atat cat pot, mai mult, mai putin, sustinuti uneori de destin, alteori norocul, dar intotdeauna credinta.
            Si am sa explic, asa cum inteleg eu rolul si locul francmasoneriei in societate.
            In tara noastra, asa cum stim, candva era fundul Marii Panonice, dovada fiind cele cateva tipuri de scoici de mare adancime, care astazi se gasesc in stancile Muntilor Carpati, (asemenea urme le gasim in Dealul Bucovatului, judetul Dolj, unde cochiliile melcilor cuaternali abunda) asta insemnand ca cineva, care a prins ca si cu o mana de acesti munti, i-a tras in sus, i-a inaltat spre lumina, spre Soare, astfel ca Sfintia Sa, pentru ca in acceptiunea mea este un Sfant, Papa Ioan Paul al II-lea, nu intamplator a zis : “ Romania, este cu adevarat Gradina Maicii Domnului “, sa se fi referit la Maica Durerilor, sau la gradina bogata , cu un pamant sfant , binecuvantat de Dumnezeu ?
            Cred, Doamne, ca minunile tale, sunt bogatia de neimaginat, pe care acest sfant pamant, cu oamenii lui harnici, o are. Fa-ne sa cunoastem, dar mai ales sa vedem ceea ce  avem, pentru ca lumea intreaga sa auda si sa se stie.
            Trei sunt stalpii de sustinere ai natiunii romane, dintotdeauna, si trebuie sa stim, ca intotdeauna, au reprezentat coloanele de sustinere, mentinad verticalitatea societatii, permanent in decursul intregii istorii a tarii noastre, indiferent de necazurile care au amenintat-o.
            ●Primul stalp este Biserica, Sfanta Biserica, care a facut si face ca toti cei care au venit in ea cu credinta, si il iubesc  pe Dumnezeu, ei devin oameni liberi, buni si iubitori.
            Biserica prin cuvant a facut sa fie glasul unitatii noastre nationale, caci a sa cum spune textul ioaneic, Inicio verbum erat,”- La inceput a fost cuvantul, si – prin cuvant toate s-au facut, din ce s-a facut. Prin cuvant se afla adevarul si calea, prin cuvant venim la viata- si toate acestea se coroleaza prin iubire , cu iubire, caci toata creatia a fost facuta in lumina si cu iubire.
            Caci definitia Creatorului este iubirea, cel ce nu iubeste pe fratele lui, nu este in lumina, ci in intuneric-, iar intunericul orbeste. Cel ce iubeste este in lumina creatoare, si intunericul nu o cuprinde.
            De aceea porunca cea noua este iubirea – , sa ne iubim unii pe altii asa cum Cel ce ne-a creeat ne iubeste si prin aceasta, El este in noi si noi suntem in El. Spune textul : “ Ceea ce am auzit de la inceput, in noi sa ramana “, – si de va ramane in  noi, vom fi pastratori ai invataturii si traditiei adevarate, si toate ce le facem si le vom face in Gloria  vom fi pastratori ai invataturii si traditiei adevarate, si toate ce le facem si le vom face in gloria in El. Spune textul : “a Lui, – sa fie spre luminarea noastra si spre ajutor.
            ●Al doilea stalp, este masoneria, care a facut si face, ca toti oamenii liberi sa fie initiati, si sa se perfectioneze, sa creasca, spiritual si nu material, venerandu-l pe Marele Arhitect al Universului, adica Dumnezeu, intru Gloria caruia muncim. Aici, toti frati fiind, avem locul nostru in santier, si ca de la cel mai umil, si pana la cel mai inalt grad sau loc, fiecare are rostul lui, astfel, ca intre toti domneste, ordinea si nu haosul, si ca regula de aur este : Cunoste-te pe tine insuti, Iubeste-ti aproapele, ajuta-l,respectandu-I demnitatea, acorda dragostea frateasca , arcolada frateasca. Toate le proclamam intru Gloria Marelui Arhitect al Universului.
            ●Al treilea stalp este armata, care a facut si face ca oamenii toti, barbati fiind, tineri si batrani, atunci cand si-au smuls camasa din piept si au plecat la lupta, privind moartea cu ochii, au facut-o din dragoste, fata de pamant, fata de tara, si nu in ultimul rand, dragostea fata de sotie si copii, dragostea fata de parinti, “ Treceti batalioane romane Carpatii, la arme cu frunze si flori/ Saruta-ti copile parintii si fratii, si-apoi sa mergem la razboi…”.  Si in acest caz, tot iubirea de neam, le-a inaltat gandurile si le-a dat vointa si puterea de a infrunta inamicul.
            Reluand cele trei coloane, in aceeasi ordine si analizand sacrificiul suprem, la care se ajunge, in fiecare caz, cunoastem ca Iisus, mantuitorul si-a jertfit viata pentru iertarea pacatelor nostre, ale oamenilor.
            In francmasonerie, Hiram, Arhitectul Sef ales de Regele Solomon, pentru construirea celui mai mare Templu inchinat Marelui Arhitect al Universului, incercat  de trei companioni de a smulge cu de-a forta cuvintele secrete ale gradului al III-lea, acela de maestru, Hiram a preferat sa moara, nedivulgand secretele gradului de maestru, iata jertfa suprema, asemenea multor alti mari binefacatori ai omenirii, care fiecare in epoca lor, au lasat omenirii cate ceva, pastrandu-se constiinta si verticalitatea morala si spirituala.
              In armata, tot omul si de acesta data, merge pana la sacrificiul suprem, jertfa, aparand cu pretul vietii lui libertatea generatiilor viitoare, pamantul, copii si consoarta lui, pentru a nu fi amenintata de dusmani.
            Reluand a treia oara cele trei coloane, si daca prima data am vazut, ca au acelasi numitor comun, iubirea de aproape, a doua oara am  vazut ca, la fel au acelasi numitor comun, sacrificiul suprem, acum trebuie sa cunoastem ca la fel intr-un acelasi numitor comun, ne ramane tuturor, la liber si infinit, credinta. Biserica, noi toti crestinii, toti muritorii, credem cu tarie in Dumnezeu, si pentru a intelege ce inseamna aceasta a treia mare virtute alaturata iubirii, sacrificiului, a curajului de a te sacrifica, credinta, sa ne reamintim ca Domnul, Sfantul Constantin Brancoveanu si cei 4 fii ai sai, au preferat decapitarea, sacrificiul suprem, decat sa treaca la alta credinta, mentinandu-si credinta.
            ●In francmasonerie, credinta in Marele Arhitect al Universului, si in revelatia sa prin proclamarea Intru Gloria Lui, cand accezi pe drumul initiatic, iti permite linistea interioara pentru cresterea spirituala.
            ●In francmasonerie, ca si in biserica si armata, daca nu crezi si nu pui suflet, mai bine sa nu stii nimic.
            ●Iar in armata, tot credinta ca vei reveni langa cei dragi, iti da puterea nemasurata de a privi in fata ochilor moartea, iadul.
            Revenind, intelegem ca credinta este cel mai de prêt bun lasat, impreuna cu libertatea omului.
            Neincercand sa gasesc similitudini intre cei trei stalpi, intre cele trei institutii, doresc sa stim realitatea, ca prin iubire, sacrificiu, credinta, umar langa umar, noi toti, cat mai multi, pentru ca este loc sub soare pentru toti, sa practicam virtutiile, pentru binele tot al nostru, al oamenilor.
            Asa s-a intamplat ca la 24 ianuarie 1848, Unirea Moldovei cu Tara Romaneasca, s-a facut de catre  marii barbati de stat, unde biserica, masoneria si armata, au jucat un rol deosebit de important.  La 24 ianuarie biserica prin episcopul Calinic al Ramnicului (nimeni altul decat Sfantul Calinic de la Cernica), venerat inca din viata de Tarul Rusiei, si de Napoleon al III-lea al Frantei, a fost unul dintre marii barbate de stat si de biserica, care a jucat un rol deosebit de important,in Actul Unirii Principatelor, – traind textul paulin, “ un domn , o credinta, un botez”, in spiritual unitatii de neam , limba si credinta  a libertatii , fraternitatii, si egalitatii, a celor doua principate roamnesti. Si atunci, iubirea, sacrificiul si credinta au facut un tot, astfel incat romanii si-au vazut visul cu ochii, Marea Unire, cantata : “ Hai sa dam mana cu mana,/ Cei cu inima romana… ”, intr-o aceeasi bataie de inima si grai.
            Traind atunci ca si acum intr-o unitate, de neam, de credinta, de iubire de Dumnezeu, daruim impreuna acelasi suport societatii romanesti, laolalta biserica, masoneria, armata, umar langa umar, pentru o lume mai buna, pentru un om perfectibil, pentru bunaintelegere intre oameni si popoare.
            La 24 ianuarie 1993 s-a inregistrat juridic, oficial masoneria romana, intr-o ceremonie rituala, extraordinara, care a avut loc in Bucuresti, la Casa Vernescu, Sala Oglinzilor, unde Primul Mare Maestru ales a fost fratele Nicu FILIP, continuand lucrarea masonica, mentinand verticalitatea coloanelor pe intreg teritoriul tarii noastre, astfel  ca lumina nu s-a stins niciodata, indiferent de interdictiile perioadelor istorice prin care Romania a trecut. 
            Omagiu aducem noi toti, masonii, de oriunde am fi, astazi in zi mare, zi de sarbatoare, zi de mare bucurie, tuturor celor care au mentinut aprinsa lumina, fie prin puscarii, fie prin alte cate locuri, dar tot prin iubirea de tara, de familie, de semeni, cu credinta jertfandu-si viata, mergand pana la sacrificiul suprem, au mentinut lumina aprinsa continuu.
            Vedeti, dragii mei frati, ca avem o datorie, de a muncii, intru Gloria LUI, sperand, ca impreuna vom fi mai buni, mai toleranti, cohabitand, acceptandu-ne unii pe altii, fara a ne judeca, noi intre noi.
            Fie ca intotdeauna, iubirea, sacrificiul suprem, credinta, speranta si munca sa ne uneasca, fiind cu toti o fiinta de neam si de tara.

 
Viorel DANACU,
Mare Maestru al
Marii Loji Nationale a Romaniei.

Masoneria
in tranzitie

dr. Viorel Dănacu
Presedinte
al Centrului Regional de Studii Francmasonice Paris – Bucuresti
   
    
Masoneria în generalitatea ei este un complex iniţiatic al oamenilor liberi, care să acceadă prin cunoaştere la izvoarele Marii Creaţii, toate Întru Gloria Marelui Arhitect al Universului.
Masonul are obligaţia de a-şi păstra cu discreţie şi onoare apartenenţa sa la Ordinul Francmasonic. Practic, nu trebuie să divulge nimic din ce înseamnă lucrarea masonică.
În timpuri nu foarte îndepărtate, vorbind cu o distinsă doamnă despre soţul ei, îmi zice: „Vai, eu nu am ştiut despre soţul meu că este mason. Şi nici copii. Am aflat acum câţiva ani. Îmi spunea că merge la nişte întâlniri, dar nu mi-a povestit nimic, niciodată şi nici ei sau copii nu l-am întrebat vreodată ce se petrece acolo.”
Sigur, rigurozitatea din ordin, prin regulile care au menţinut confreria mii de ani, indică conştiinţa fiecăruia în respectul cuvântului dat la început.
Numai că păstrarea acestor secrete a menţinut nealterată lucrarea masonică, puterea ordinului şi respectul ei în lume. Francmasoneria a trecut în timp prin diferite etape, care i-au permis atingerea sau nu. Uneori acestea au fost nevoite, alteori din necunoaştre şi neadaptare, alteori din reavoinţă. Însă întotdeauna ce a fost curat, sănătos şi natural a rămas şi a continuat astfel ca ea să existe şi astăzi.
Prezenţa Francmasoneriei în România, ceva mai intensă acuma, chiar explozivă, a însemnat un indiciu în primul rând al libertăţii.
Libertatea câştigată după 1989 trebuie menţinută, cultivată şi consolidată în permanenţă, astfel încât omul să-şi continue prin perfecţionare propriile facultăţi intelectuale, cercetând şi ascultând la lumina Adevărului.
Ţara noastră a oferit astfel un complex de evenimente şi momente, uneori faste iar alte ori nefaste pentru români. Însă fiecare ne-am menţinut prin conştiinţă, prin credinţă şi iubire de oameni.
Această perioadă, numită de tranziţie, acomodare, toleranţă, şi-a pus amprenta asupra fiecărei asocieri de oameni liberi.
Astfel că şi masoneria a suferit unele urcuşuri şi unele coborâşuri, datorate lipsei de cunoaştere, informare, prin care manipularea şi dezinformarea au fost la mare rang.
„Divide-i şi împrăştie-i” a fost o metodă extremistă care nu a cultivat decât ura, minciuna, reaua credinţă, lucrurile împotriva cărora Francmasonii declară că lucrează, pentru a le elimina.
Existenţa unor răuvoitori sau necunoscători, pe mâinile cărora masoneria a apucat după 1989, a făcut ca în masonerie să se producă un declin. Practic nu s-a bucurat de o aşezare de la egal la egal, de la om liber la om liber, de la mason la mason decât declarativ, iar lucrativ, practic foarte puţin.
Lipsa experienţei, deviaţiile imediat apărute sau practic spus: „nu vezi pragul de jos până nu te loveşti de cel de sus”, au fost tot aşa de naturale ca şi societatea în care trăim. De aceea decantarea, sedimentarea, aşezarea lucrării masonice regulare, tradiţionale şi spirituale a început abia după 16 ani, după o perioadă de tranziţie, pe care o considerăm încheiată.
Toate cele petrecute în această perioadă rămân repere de neuitat în istoria Masoneriei Române şi nu trebuie să se mai repete. Trebuie să fie consemnate şi luate drept pildă pentru generaţiile viitoare, ca pe o perioadă a unui copil nou născut, care cu foarte puţinul sprijin primit, nu ştia în ce direcţie şi spre ce ţel merge.
Am identificat în fiecare zi masoni dornici de a continua lucrarea pe care abia acum au descoperit-o. Este nevoie de o deschidere către toţii Fraţii şi de un dialog cu ei, cu Fraţii români şi străini, care să ne sprijine în cercetarea adevăratelor mistere ale Francmasoneriei.
De curând am fost la Viena şi Paris, unde am participat la întruniri masonice cu totul speciale, prin importanţa şi nivelul mult superior de abordare şi interpretare a unor teorii, documente şi dovezi ale Francmasoneriei din Balcani, din Europa şi din lume.
Este atât de necesară eliminarea timpului pierdut cu micimea discuţiilor sterile, fără noimă, care nu aduc nimic avantajos spre sublima perfecţionare a omului.
Conexiunile pe care le avem cu iniţiaţi şi uneori cu neiniţiaţi, privind cercetarea, studierea istoriei Francmasoneriei române şi a lumii, indică nivelul superior spre care trebuie să tindem.
Cunoaşterea aduce multă lumină, iar lucrarea se aşează pe făgaşul ei normal, natural, tradiţional, regular şi spiritual.
Noua etapă a reconstrucţiei, a regenerării masoneriei române, rămâne pe seama celor conştienţi, care au conexiuni puternice cu lumea exterioară şi care s-au angajat prin jurămintele lor să continue lucrarea pentru generaţiile viitoare, lucrare pe care să se sprijine şi cu ajutorul căreia să se dezvolte România.           

Prestigiul
Masoneriei
anilor 1820 – 1920
       
         
Masonii aveau în tradiţia lor un obicei sfânt, acela de a nu face cunoscute, acţiunile lor, organizarea lor, regulamentele, pentru a nu arăta adevăratele opere de caritate şi umanitare făcute de ei.
Avem a vă prezenta în rândurile ce urmează, unele din activităţile, organizarea şi preocupările masonilor din anii 1825 -1877, pentru a explica existenţa vălului misterios, chiar ocult al acestei societăţi de clasă.
Acest lucru ne ajută să înţelegem în cercetările Centrului de Studii Francmasonice Paris – Bucureşti să explicăm practicarea astăzi de către marea majoritate a unui mimetism masonic sub care se ascund ei însăşi, cu tocmai duşmanii masoneriei, care sunt corupţia, terorismul îngrădirea libertăţilor  şi a drepturilor  fundamentale ale omului, interdicţia la cunoaştere, ţepele pe care şi le trag unul altuia – sau chiar masoni – neiniţiaţi.
Aşadar, documentele care ne prezintă unele date răzleţe în negura timpului, dau posibilitatea să lămurim rolul avut de masoni în Istoria  Naţională a României.
La începutul anilor 1825 au fost fondate Societatea Filarmonică – în frunte cu Fraţii  Goleşti – şi Societatea „Dreptate şi Frăţie” în frunte cu paşoptiştii care au făcut revoluţia de la Islaz, care au dat primele principii ale Constituţiei, inspirate din filozofia Enciclopediştilor şi a Revoluţiei Franceze: „Libertate, Egalitate, Fraternitate.”
Dintre românii, care iniţiaţi s-au adăpat la aceste principii – muncind cu sufletul inima şi conştiinţa la regenerarea Românie, în baza preceptelor „Libertate, Egalitate, Fraternitate”, amintim Fraţii Goleşti, Ion Brătianu, C.A. Rosetti, I. Heliade Rădulescu, I. Câpineanu, N. Bălcescu, V. Alecsandri, Mihail Kogălniceanu, Grigore Alexandrescu, Costche Negruzzi, C. Negri, Ion Ghica şi mulţi alţii din Muntenia şi Moldova, care la acea vreme erau numiţi în derâdere bonjurişti sau „cărvunari”.

  Toţi, care au avut mijloace să studieze la Paris, au fost iniţiaţi în Loja „l’Athenée des Etrangers” încă din 1820 -  atelierul cel mai liberal şi cel mai republican care  exista atunci în capitala Franţei.    
Reveniţi în ţară, au înfiinţat loji, pentru a răspândi frumoasele precepte ale Libertăţii, Egalităţii, Fraternităţii şi de a înlătura cu toate mijloacele întunericul ce domnea în Ţările Dunărene.
Este foarte interesant, aproape incredibil, evoluţia sufletească a acestor „Bonjurişti”, toţi fii de boieri şi care se răscoală împotriva privilegiilor clasei boiereşti, din care făceau ei însăşi parte.
Un deziderat al lor era liberarea clăcaşilor şi dezrobirea ţiganilor, fondarea de şcoli pentru luminarea poporului, înfiinţarea de şcoli de arte şi meserii pentru constituirea unei industrii naţionale, iar dezideratul cel mai important al lor era: „Unirea”.
Gestul istoric făcut de fraţii Goleşti la 1847 de a elibera clăcaşii şi acela a lui Vasile Alecsandri de a dezrobi ţiganii de pe moşiile lor sunt datorate principiilor masonice.
Multe din faptele lor sunt din domeniul istoriei şi se va putea convinge de sufletul de liberate care a străbătut toate acţiunile acestor mari Români.
În 4 mai 1864 – mulţi fraţi iniţiaţi la Paris, au fondat o Lojă „Înţelepţii din Heliopolis, într-un local închiriat în strada Teatrului”. În acel an o mare revărsare a Dâmboviţei a înecat o parte din Bucureşti, astfel că fraţii au strâns sume de bani pentru ajutorarea sinistraţilor.
Dar aşa cum este vorba după apă vine şi foc, în noaptea de 7-8 octombrie acelaşi an –localul loji este distrus complet de foc, fără a şti cauza. A rămas arhiva neatinsă. Ţinutele s-au desfăşurat în casa lui G. Filipescu, care el însuşi fusese venerabil de Lojă până atunci.
În 1866, 3 mai, loja este instalată în vechiul local, renovat şi primeşte la cererea din luna aprilie a aceluiaşi an înaintată Guvernului, dreptul de a arbora deasupra localului „Baniera în culorile Naţionale şi însemnele masonice”, apoi un an mai târziu loja şi-a încetat activitatea.
În 1873, 16 fraţi ai fostului atelier împreună cu A. Costiescu, chiar la el acasă, hotărăsc să continue activitatea, închiriind un local pe Strada Scaune numărul 23. Printre aceştia: Venerabil A. Argintoianu, B. Vermont, I. Bujoreanu, A. Berger, Şt. M. Şoimescu, Haim Levy, I. Algiu şi alţii.
În programul de activitate al loji figurează: o policlinică;
un birou juridic;
un comitet de Instrucţie ce are ca scop:
fondarea unei şcoli de arte şi meserii;
editarea unui buletin cu caracter Masonic;
strângerea de date şi publicarea unei Istorii a Masoneriei Române;
Creare unei Biblioteci Masonice;
Acordarea de premii la elevii merituoşi.