Category Archives: Comunicate

MAREA LOJĂ NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI – Loja de Ritualistică Comparată şi Cercetări Masonice, 15 ani de Lucrare Masonică Regulară, Tradițională, Spirituală şi Morală 13-14 Aprilie 2002 – 2017

Se împlinesc 15 ani din 13-14 aprilie 2002, dată când masoneria a fost prima instituţie de pe întreg teritoriul României, care a demascat corupţia din însăşi interiorul ei, ca un răspuns la apelul Primului Ministru de atunci.

Până la acest moment, nimeni nu vorbea de lupta împotriva corupţiei, nimeni nu discuta despre acest flagel, care apoi a luat o amploare generală, ajungându-se la declaraţii publice la unison, de la conducătorii ţării şi până la oamenii din stradă şi anume: CORUPŢIA UCIDE !

Considerăm că acel 13-14 aprilie 2002, este un moment de cotitură în istoria ţării noastre, pentru că acel semnal puternic de alarmă, pe care eu l-am făcut public împreună cu fratele Nicu Filip, Primul Mare Maestru al Marii Loji Naţionale din România, după 1989, ni l-am asumat, sub un val imens de ameninţări de tot felul, demascând pentru prima dată corupţia din masoneria română.

Dacă era luat în serios acest semnal, situaţia astăzi era cu siguranţă alta, ori în loc să ne unim împotriva corupţiei, mulţi alţi masoni cu funcţii importante în instituţiile statului au făcut opoziţie, născându-se practic cele două tabere masonice pro şi contra. Iată la ce nivel au ajuns masonii din tabăra pro corupţie. Incredibil !

Tabăra masonică pro corupţie, adică Marea Lojă Naţională din România, din care am făcut parte, fiind Mare Trezorier Adjunct şi Venerabilul Respectabilei Loji Athenaeum de la Orientul Bucureşti, a sancţionat acest protest anticorupţie masonică în mod incalificabil, antimasonic, imoral, prin excluderea mea şi a fratelui Nicu Filip, împreună cu toţi fratii care ne-au urmat în 13-14 aprilie la Braşov, 2002, motivul fiind acela că am demascat corupţia, un rău care a devenit o nălucă la tot pasul astăzi. Incredibil ! Eu ştiu că excluderea se face când aduci prejudicii statului, suveranităţii şi independenţei sau te asociezi cu oameni murdari, care complotează la subminarea masoneriei, ţării tale România, ori noi doream exact curăţirea masoneriei, alegerea neghinei de grâu, dezvoltarea masoneriei şi a ţării.

Degeaba ulterior au lovit în noi din ură şi frică, masoneria mondială regulară nu a luat în seamă, nu a recunoscut excluderea noastră din masonerie, această sancţiune fiind nefondată, antimasonică, antinaţională şi antiromânească, susţinându-ne şi încurajându-ne să facem o masonerie curată, semnând peste 72 de Tratate  de Amiciţie şi Recunoaştere Reciprocă, în special cu Marea Lojă a Franţei (care a găzduit francmasoneria română în exil în perioada comunistă), prin încheierea în 12 decembrie 2002 a Tratatului, pe care l-am semnat împreună cu Il:. Fr:. Yves Max Viton, Mare Maestru al Grande Loge de France.

Este vizibil astăzi că toţi acei din tabăra masonică pro corupţie, mulţi au fost arestaţi, aşa cum a relatat presa în cei 15 ani, până la cei pe care îi vedem în agonie astăzi, având eticheta de penali, fie condamnaţi, fie nu, rămân pe veci murdari de sperjur, fiind declaraţi nedemni şi infami pentru totdeauna.

Vinovaţi de starea de fapt de azi din România, sunt toţi aceşti oameni care au favorizat cu bună ştiinţă fenomenul corupţiei, acoperindu-şi trecutul, fie comunist, fie securist, sub masca onorabilităţii Ordinului Masonic, lovind exact în noi cei care nu am făcut nimic contrar cutumelor masonice, decât ne-am făcut o datorie de onoare şi conştiinţă, care caracterizează pe un mason cu adevărat iniţiat.

Majoritatea masonilor sunt neşlefuiţi, iniţierea nefiind pentru ei o preocupare, nu s-a lipit masoneria de ei cum nu se lipeşte apa de gâscă, mulţi au intrat în masonerie, dar masoneria nu a intrat în ei, nişte masonei, nicidecum masoni adevăraţi.

Nu voi povesti nimic despre evenimentele premergătoare zilelor de 13-14 aprilie 2002, pentru că au fost cuplite, au fost implicate instituţii şi persoane la cel mai înalt nivel, deoarece cutremurul a fost de gradul maxim, nimeni nu se aştepta, toţi au fost luaţi prin surprindere de curajul şi verticalitatea noastră. A nu se uita că Nicu Filip, a facut mari sacrificii pentru masoneria română şi cea universală.

Documentele masonice și desfăşurarea evenimentelor, vor face deliciul istoric în volumul 2, al cărţii ,,FRANCMASONERIA AŞA CUM A FOST”, perioada 1989-prezent.

Regret enorm că oamenii în loc să înţeleagă ce trebuie făcut, au reacţionat invers, iar efectele au fost cele pe care le vedem cu toţii astăzi şi în viitor.

Mulţumirile pentru acţiunile concrete pe care le-am realizat în calitate de Mare Maestru, împreună cu fraţii mei, de integrare a României în NATO, precum şi îndemnul de luptă împotriva corupţiei, aşa cum rezultă din mesajul pe care mi l-a transmis prin scrisoarea din 02 decembrie 2002, ambasadorul Statelor Unite ale Americii la Bucureşti, Excelenţa Sa, domnul Michael E. Guest, pe care v-o pot pune la dispoziţie oricând, a reprezentat pentru mine şi fraţii mei un semnal foarte puternic că suntem pe drumul cel bun.

Astfel stând lucrurile, am ştiut de atunci că singura cale de a progresa este aceea de a consolida statul de drept şi democraţia în România, masoneria având prilejul să ofere societăţii, acei bărbaţi de stat, verticali, morali, pe care îi crează, prin şlefuire, perfecţionare şi credinţa în Dumnezeu, Marele Arhitect al Universului, Întru Gloria căruia lucrăm.

Acelaşi mesaj îl declară şi astăzi actualul Preşedinte al României, domnul Klaus Iohannis, care împreună cu fostul Preşedinte Traian Băsescu, au înţeles acest lucru, dar au progresat foarte încet, recunoscând că sistemul i-a învins, această hidră comunisto-securistă cuprinzând totul. Vai ce vremuri nefaste pentru noi şi copiii noştri. Sper și cred în actualul Președinte al României, Domnul Klaus Iohannis, că va reuși până la urmă, susținut și de cetățenii României, să aducă lumina în casele fiecăruia, morala, adevărul și dreptatea să biruiască până la urmă.

Fraţii din MAREA LOJĂ NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI – Loja de Ritualistică Comparată şi Cercetări Masonice, singura masonerie curată din România, care s-a înfiinţat şi juridic în 18 aprilie 2002, imediat după Conventul Extraordinar din 13-14 aprilie 2002 de la Braşov, depun continuu toate eforturile şi astăzi, iată după 15 ani de muncă asiduă, să regenereze masoneria din România, să îi redăm locul legitim pe care îl merită în lume, pentru recâştigarea prestigiului pe care l-a avut cândva în istorie.

Acum 15 ani, MAREA LOJĂ NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI – Loja de Ritualistică Comparată şi Cercetări Masonice, s-a constituit masonic după toate regulile masonice universal acceptate de masoneria mondială, respectând cu stricteţe toate criteriile de regularitate adică: cadrul masonic regular al unui Convent masonic, respectiv cel din 13-14 aprilie 2002 de la Braşov, convocat prin scrisoare cu recomandare de primire a tuturor Venerabililor de loji din toată ţara, ai Marii Loji Naționale din România, aşa cum s-a şi făcut, prezenţa a minimum 3 loji regulare constituite, aşa cum s-a şi văzut, au fost prezente 16 loji din Marea Lojă Naţională din România, alegerea Marelui Maestru şi a Marelui Consiliu, aşa cum s-a şi făcut, ceremonia ritualică realizată de către Il:.Fr:. Nicu Filip, Primul Mare Maestru al Marii Loji Naționale din România, după 1989, care am avut onoarea să mă instaleze, consacre şi investească ca Mare Maestru, transferându-mi toate prerogativele masonice, lumina masonică, ciocanul masonic şi sabia masonică (vezi filmuleţul cu ritualul de instalare de pe youtube, de la Cetatea Cisnădioara, de lângă Sibiu).

Împlinim azi 15 ani, vroiam să spun sărbătorim, dar încă nu avem ce sărbători pentru că idealul nostru de a regenera şi reda prestigiul masoneriei române, este încă în faza incipientă, lupta cu mafia, corupţia se vede cât de greu este să o dovedeşti în ziua de azi, vedem spectacolul mizerabil astăzi din societatea românească, dar am obligaţia ca prin jurământul meu faţă de Il:. Fr:. Nicu Filip şi toţii masonii din trecut, să nu mă opresc niciodată, până la sfârşitul zilelor mele, aşa cum o voi şi face.

Recomand tuturor masonilor morali care mai există azi rătăciţi prin unele loji masonice, să înţeleagă că dacă nu vor veni să construim împreună cu noi, fraţii din MAREA LOJĂ NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI-Loja de Ritualistică Comparată şi Cercetări Masonice, o masonerie românească, o masonerie pentru români şi o masonerie pe înţelesul românilor, o masonerie morală, spirituală, ritualică, tradiţională şi regulară, mai bine să uite că au făcut parte din Ordin, să nu mai rămână doar pentru a complica lucrurile, să se retragă, pentru a nu fi condamnaţi de istorie mai târziu.

Masoneria trebuie să vorbească lumii prin fapte, așa cum am facut noi în acesti 15 ani și anume: la Alba Iulia, cu ajutorul Venerabilului Respectabilei Loji Horia, Cloșca și Crisan și Pro Mare Maestru pe atunci, în 2002, Il:. Fr:. Mircea Ioan Chira, un francmason desăvârșit, am ridicat un Monument Candelă din bronz, în memoria martirului și deopotrivă eroului și frate Horia, fiind inițiat la Viena, apoi prima lojă masonică satească din țară, la Hobița, satul unde s-a născut titanul sculpturii universale Constantin Brâncuși, conferințe masonice publice, expoziții masonice, cărți masonice editate, revista Cuvânt Masonic, în limba română și franceză, prima revistă românească și multe altele.

Am convingerea că românii s-au deşteptat foarte mult, nu mai ne aflăm în confuzia din primii ani de după 1989, astfel că dacă conştientizăm importanța masoneriei, rolul pe care l-a jucat în istorie, vom reuşi să dăm Cezarului ce este al Cezarului.

În 2018 se vor împlini 100 de ani de la Marea Unire, pe care toţi francmasonii şi-o asumă în scris în prima pagină din Constituția Masonică, ca fiind şi opera înfăptuirii lor, moment foarte important pentru noi Lojile de Ritualistică Comparată şi Cercetări Masonice, să demonstrăm cu documente masonice, că masoneria sau unii masoni s-au implicat în actul Unirii, dacă nu, înseamnă că Declaraţia de Principii din Constituţia Masonică, care stipulează acest lucru, este o mare eroare.

Anul acesta, voi fi prezent la Marea Lojă Unită a Angliei (U.G.L.E.), Marea Lojă Mamă a Lumii, singurul Mare Maestru din România, cu ocazia reuniunii anuale a Asociaţiei Muzeelor, Bibliotecilor și Arhivelor Masonice cu sediul la Bruxelles (A.M.M.L.A.), ai cărei membrii suntem prin Centrul Regional de Studii Francmasonice Paris Bucureşti, vizionând cea mai complexă expoziţie masonică care a existat vreodată, cuprinzând istoria a 300 de ani de masonerie (de la 1717, de la Anderson), sărbătorită anul acesta la Londra.

Voi transmite şi cu acest prilej, efortul nostru al fraţilor români, de a continua construcţia unei masonerii regulare, morale şi spirituale, tradiţionale şi ritualice.

Mulțumesc fraților care îmi sunt alături, care cred într-o masonerie curată și care sunt convinși că MAREA LOJĂ NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI-Loja de Ritualistică Comparată și Cercetări Masonice, este singura care poate regenera masoneria română.

La Multi Ani !

Toate acestea sunt proclamate în numele Adevărului ai cărui ucenici suntem, Întru Gloria Marelui Arhitect al Universului, adică Dumnezeu.

Pentru a înțelege că sunt mulți masoni impostori, de care să vă feriți, citiți vă rog și articolul anterior postat: Noi Oameni ai unei vremi fara culoare…

Viorel Dănacu 33

Mare Maestru

REDEŞTEPTAREA MASONERIEI ROMÂNE, 24 DE ANI DE EXISTENŢĂ (24 IANUARIE 1993-24 IANUARIE 2017)

Redeşteptare, pentru că trebuie să se ştie pentru totdeauna, că masonii români, fie cei din ţară, arestaţi în lagărele de exterminare comuniste, fie cei din străinătate, în exil, au menţinut lumina masonică mereu aprinsă, lumină care nu s-a stins niciodată.

A doua zi după revoluţia din 1989, acasă la fr:. Nicu Filip, au venit fraţii din generaţia lui şi anume: Costică Bărbulescu, Dinu Roco, Gheorghe Cercel, Edmond Nicolau, s.m.d., toţi iniţiaţi înainte de 1945.

S-au luat în braţe şi au început să plângă ca nişte copii, pentru că nu credeau că mai apucă vreodată să fie liberi, să reapară masoneria liberă în România.

Mamiţa, soţia fr:.Nicu Filip, a luat un cearceaf, l-a rupt bucăţi, din tivul lui a făcut băierile şi aşa s-au făcut primele şorţuri masonice pe care şi le-au încins fraţii prezenţi acolo.

A fost un moment de mare emoţie, cu o însemnătate iniţiatică dintre cele mai profunde şi mai sacre, unice şi de neuitat, care practic au marcat oprirea prigoanei asupra masonilor şi masoneriei.

Trebuie să nu se uite, ca în cei 45 de ani de noapte roşie, ani de sârmă ghimpată, masonii au fost arestaţi în cele mai de temut puşcării comuniste, averile confiscate, mulţii murind acolo, fără să-şi mai vadă vreodată familiile.

Despre această oprimare barbară a securităţii statului român asupra masonilor, se poate afla azi prin studierea arhivelor de la Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, fondul documentar,,Problema Oculta’’ pe care şi eu le-am studiat foarte amănunţit în anii trecuţi, supraveghere şi interzicere a masoneriei, care a fost ordonată până în decembrie 1989.

Deci fundamentul, punctul zero, primul şi cel mai important moment al istoriei masoneriei române, este acela al reunirii în prima ţinută masonică din decembrie 1989, când masonii au reluat contactul între ei şi au început apoi să se organizeze în loji masonice, etc.

Momentul 24 ianuarie 1993, este al doilea moment istoric, unul pur administrativ şi organizatoric, declarat de nişte falseori ai istoriei, în special comunişti şi spioni ai serviciilor speciale din ţară şi străinătate, care au oprimat masoneria, înainte şi după 1989, este adevarat cu altă mască, ca fiind adevăratul moment al reaprinderii luminii masonice pe teritoriul României.

Fals, nimic mai neadevarat, pentru că aşa cum v-am spus, lumina nu s-a stins niciodată, chiar în timpul comunismului, în puşcării, flacăra a ars viu în sufletul fiecarui frate, apoi în libertate care au mai scăpat, au comunicat pe ascuns între ei, este adevărat nu s-au mai reunit în ţinute masonice în templu masonic, dar lumina masonică a fost veşnic aprinsă în inima şi conştiinţa fiecăruia.

Acum, 24 ianuarie 1993, a însemnat mai degrabă o redeşteptare a masoneriei, o revigorare a masonilor, o reluare a contactelor cu fraţii din exil, o ieşire la vedere a masoneriei, trecându-se de la secret la discret şi primindu-se un sprijin care a venit din exterior de la masoneria americană şi italiană.

Trebuie ştiut că Fr:.Nicu Filip, a primit susţinere masonică prima dată, de la Marea Lojă Naţională a Iugoslaviei din aceea vreme, dar pentru că serviciile care întotdeauna şi-au băgat coada şi au vrut să ştie şi să controleze totul, ca şi în ziua de azi, au deturnat acest suport al fraţilor din Iugoslavia, impunând susţinerea din partea fraţilor din Italia şi America.

Vai ce moment nefast, de drept trebuiau contactaţi imediat fraţii români din exil, din Paris, care continuaseră să lucreze în lojile de la Marea Lojă a Franţei, sub conducerea fr:. Marcel Schapira, care aveau o mare experienţă masonică, o cultură şi o gândire masonică, chiar dacă formată la Paris, dar simţită şi trăită, tot româneşte.

În cartea la care lucrez în prezent: ,,FRANCMASONERIA AŞA CUM A FOST’’Vol II, care cuprinde perioada din 1989 până în prezent, voi reda cu amănuntul din declaraţiile fraţilor pe care i-am cunoscut a doua zi după revoluţie şi care acum, unii sunt la Orientul Etern, alţii sunt în viaţă, mărturiile lor fiind esenţiale pentru cunoaşterea adevărului istoric masonic şi nu a minciunilor din masoneria de după 1989, minciuni care sunt aspru contestate, de masonii în special şi de profani în general.

În aceşti ani, din 1989 şi până în 1993, s-au făcut iniţieri masonice foarte multe, despre care nu se mai ştie nimic, Registrul Masonic de atunci practic a dispărut, prin grija serviciilor de după 1989, care au avut ordin să  şteargă orice urmă a iniţierilor făcute în cei 3 ani de începuturi masonice.

Dealtfel şi în octombrie 2006, a mai fost făcut publică, spargerea sediului Supremului Consiliu Român de grad 33 şi ultim pentru România, condus de Fr:. Costel Iancu, când a fost furată toată arhiva masonică, computere, etc., care la fel nu au mai fost găsite, ce coincidenţe. La noi, la români, există o zicere: ,,Lupul părul îşi schimbă, dar năravul ba’’,cât de adevărat este Doamne.

Fr:.Nicu Filip, a fost ales să conducă masoneria romană, astfel că dacă prima dorinţă de a fi uns cum se zice, de către fraţii din Iugoslavia, a fost oprimată, de această dată el a cerut cu orice preţ ca redeşteptarea masoneriei române să se facă într-un cadru organizat, adică într-un Convent Masonic, la data de 24 ianuarie.

Semnificaţia acestei zile de 24 ianuarie, nu cred că trebuie să o prezint eu acum din punct de vedere profan, istoric, ci doar să vă spun că, din discuţiile pe care le-am avut cu fr:. Nicu Filip, am înţeles ca masoneria lucrează şi vorbeşte lumii prin simboluri, de aceea şi-a dorit să marcheze acest început organizatoric, administrativ, în această zi profund simbolică pentru toţii românii, care să fie umăr lângă umăr, dându-şi mâna unii cu alţii, pe veci, întru aceaşi simţire şi o singură bătaie de inimă, ca într-o fraţie cu adevărat, pentru România.

De la început trebuie precizat, că nu au fost prezenţi pentru a susţine masoneria pe teritoriul României, imediat după 1989, nici fraţii englezi, respectiv de la Marea Lojă Unită a Angliei –  United Grand Lodge of England (U.G.L.E.), nici fraţii de la Marea Lojă a Franţei – Grande Loge de France(G.L.F.), cea care găzduise masoneria română în exil, în timpul comunismului din România.

Fr:.Nicu Filip, mereu mi-a zis, că mai cinstit şi drept era, să fiim unşi de fraţii sârbi, vecinii noştrii, pentru că cei de la Marea Lojă a Franţei, au fost cu foarte mult bun simţ, aşteptând din partea noastră să se facă demersuri în acest sens, ca o mulţumire şi recunoştiinţă adusă pentru ajutorul pe care ni l-au oferit, atunci când nouă ne-a fost foarte greu, în comunism.

Referitor la Marea Lojă a Franţei, după Conventul Extraordinar de la Braşov din 2002, când împreună cu fr:. Nicu Filip, am demascat pentru prima dată corupţia din Marea Lojă Naţională din România( linia anglo-saxonă), cu un an înainte, la Paris au fost arestaţi aproape toţi membrii Marelui Consiliu de la Marea Lojă Naţională a Franţei(G.L.N.F.,linia anglo-saxonă), tot pentru corupţie, Marea Lojă a Franţei (G.L.F.), mi-a trimis o scrisoare prin care m-au rugat să anunţ toate celelalte Marii Loji din România, despre venirea unei delegaţii oficiale de la Confederaţia Grandes Loges Unies d’Europe (G.L.U.D.E.), formată din următorii fraţi: fostul preşedinte al G.L.U.D.E., Fr:. Bernard Bertry şi fost Mare Maestru al Marii Loji Tradiţionale şi Simbolice Opera din Paris, Jean Claude Bousquet, preşedintele G.L.U.D.E. în exerciţiu şi fost Mare Maestru al G.L.F. şi Charles Jameaux, Secretarul G.L.U.D.E.,care doresc să aibe întrevederi cu toate Marile Loji masonice din ţara noastră.

Am organizat aceste întrevederi, iar la final după câteva zile m-au anunţat că dintre toţi, noi am fost selecţionaţi deoarece îndeplineam toate criteriilor de regularitate masonică, semnând astfel pentru prima dată după 1989, abia la 12 decembrie 2003, Tratatul de Amiciţie şi Recunoaştere Reciprocă, cu G.L.F., Mare Maestru de atunci fiind Fr:.Yves Max-Vyton, apoi imediat am fost admişi cu drepturi depline în Confederaţia Marilor Loji Unite ale Europei, ocazie când am semnat Carta Masonică Albă a Europei şi Tratatul de aderare la Grandes Loges Unies d’Europe.

Referitor la U.G.L.E., practic Marea Lojă Mamă a Lumii cum i se zice, fraţii englezi nu a reacţionat sau intervenit în vreun fel, din motive lipsite de substanţă, fr:.Nicu Filip, spunea din tot sufletul, foarte indignat chiar, că Ducele de Kent, Marele Maestru, practic a doua zi după 1989, ca un frate mai mare, trebuia să vină şi să întindă mână ca să ridice fraţii români căzuţi în genunchi, după 45 de ani de noapte roşie, însă nu a facut-o şi nici până azi nu s-a semnat un Tratat de Amiciţie şi Recunoastere Reciprocă între masoneria română şi cea engleză, există doar o Diplomă de recunoaştere şi aceea dată foarte târziu, prin 2009, dar repet, nu există semnat un Tratat de Amiciţie şi Recunoastere Reciprocă până în prezent, pentru că una este diploma şi alta este Tratatul, sunt tipuri de documente masonice diferite.

Era foarte important de ştiut, că în decursul istoriei, relaţiile masoneriei româno-engleze au fost deosebite, dar uite că nu întotdeauna, fraţii se comportă ca fraţii, mai sunt şi momente de conservare, prudenţă, indiferenţă, cum probabil au făcut englezii.

În concluzie, englezii şi francezii au apărut mult mai târziu în peisajul masonic românesc, repet la început au fost italienii şi americanii şi bineînţeles influienţele serviciilor din toate părţile, despre acestea voi vorbi însă mai târziu în cartea pe care o scriu, cu exemple, etc.

Astfel că la 24 ianuarie 1993, în Bucureşti, la Casa Vernescu, Sala Oglinzilor, a avut loc primul Convent masonic, în scop administrativ şi organizatoric al masoneriei române, repet, nu de reaprindere a luminii masoneriei, pentru că lumina nu s-a stins niciodată, cu ajutorul oferit de fraţii de la Marele Orient al Italiei, prin prezenţa Marelui Maestru, Il:.Fr. Giuliano di Bernardo şi a fraţilor din America, Douglas Lemons, Fred Kleinknecht, D. Wdoord, Elvio Scubba, Alfredo Diomede, etc.

24 ianuarie 1993, a fost momentul când americanii, fraţii de la Marea Lojă a Bazei N.A.T.O., au oferit masonilor români, daruri, garanţii, diplome de grad 32 la peste 176 de francmasoni români, la Cercul Militar din Bucureşti, deci un imbold extraordinar, pentru ca masoneria română să ia avânt, să se dezvolte aşa cum este pretutindeni în lume.

Ghinionul este că aceste geste simbolice oferite, au fost prost înţelese de mulţii dintre fraţii români, din neştiinţă sau voit, astfel că masoneria română a derapat de pe drumul său, ajungând azi la o masonerie degenerată, compromisă, coruptă, fără nici un ţel, fără nici o direcţie.

Nu doresc să fac analiza cuiva, dar în fiecare an, la 24 ianuarie, nu pot să nu spun generaţiilor de azi, cum a fost atunci, nu pot să tac, pentru că Fr:.Nicu Filip şi întreaga cohortă de fraţi de atunci s-ar răsucii în mormânt, de aceea chiar dacă adevărul supără, eu voi continua să fiu un Apostol al Adevărului, un Fiu al Luminii, Întru Gloria lui Dumnezeu, Marele Arhitect al Universului.

La Mulţi ani ! masoneriei române, MARII LOJI NAŢIONALE A ROMÂNIEI-Loja de Ritualistică Comparată şi Cercetări Masonice, singura care doreşte regenerarea masoneriei în România, singura care în 2002, a ridicat sabia împotriva corupţiei din masoneria romană, eu şi cu fr:.Nicu Filip, fiind singurii la aceea vreme care am demascat corupţia din masonerie, apoi am fost cel care am declarat că masoneria se delimitează de toate instituţiile statului care sunt corupte şi politizate.

Ce mai vreţi, am avut dreptate, azi aud că nu numai clasa politică, instituţiile administrative sunt astfel afectate, dar s-a ajuns chiar şi ca instituţiile care trebuie să asigure siguranţa statului, să fie politizate şi corupte, se vorbeşte public, corupţia ucide şi s-a văzut la Clubul Colectiv şi apoi în spitale, sistemul mafiot corupt din ţară este cel care conduce ţara, practic constatăm, cum toate năzuinţele noastre din 1989, se ruinează, tensiunile şi intenţiile vecinilor sunt planurile de viitor în regiune, iar noi cum am fost aşa rămânem. Vai de noi şi de urmaşii noştrii.

Cred că fraţii din MAREA LOJĂ NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI-Loja de Ritualistică Comparată şi Cercetări Masonice, vom reuşi în timp, cu susţinerea şi ajutorul tuturor celor care mai simt româneşte, să reconstruim o masonerie autentică, o masonerie românească, o masonerie pentru români şi o masonerie pe înţelesul românilor, o masonerie regulară, ritualică, tradiţională, morală şi spirituală.

Cer românilor să conştientizeze, că masoneria în decursul istoriei şi-a făcut datoria pe deplin, a contribuit la modernizarea ţării, masonii construiau spitale, şcoli, cămine pentru bătrâni, actele de caritate şi umanitare au fost cele care nu au lipsit din partea confreriei masonice.

Astăzi, trebuie să nu mai stăm deoparte şi să ne coaugulăm în frăţiile de odinioară, care să înceapă să reconstruiască această ţară, prădată în cei 27 de ani de zile, de toţi, din toate colţurile.

România numai prin redeşteptarea din adormirea în care a fost în cei 45 de ani de noapte roşie şi apoi din următorii aproape 20 şi de ani de compromitere şi degradare coordonată, reieşirea din ignoranţă, revenirea la valorile şi principiile umaniste, morale, spirituale, poate să redevină ceea ce a fost cândva, pentru a-şi ocupa locul legitim pe care merităm să-l avem în lume.

De fiecare dată la 24 ianuarie, Dumnezeu să ne ajute prin frumuseţe, forţă şi înţelepciune, să renască în inimile tuturor românilor, voinţa de unitate, armonie, muncă şi apărare a  drepturilor fundamentale ale omului, acelea ale Libertăţii, Egalităţii, Fraternităţii, cele trei principii fundamentale scrise cu litere de aur pe frontispiciul oricarui Templu Masonic.

La Multi Ani România!

Trăiască România!

Dumnezeu să Binecuvânteze România.

Viorel DANACU 33

Mare Maestru

MAREA LOJA NATIONALA A ROMANIEI-

Loja de Ritualistica Comparata si Cercetari Masonice,

Presedinte

Centrul Regional de Studii Francmasonice Paris Bucuresti

STRĂBUNII NOȘTRII, EROII NOȘTRII, CINSTIREA LOR AZI

A vorbi de străbuni, de eroi, la general, este un omagiu şi o recunoştiinţă veşnic vie, ce trebuie să o purtăm permanent, fiecare dintre noi, de la o generaţie la alta.

De altfel, se tot vorbeşte despre aceştia când sunt sărbătorile, fie cele naţionale, fie cele religioase, când se fac ceremonii de tot felul, unele mai alese decât altele, care parcă vin dintr-o obligaţie morală şi de bon ton şi nu din adâncul sufletului, cu credinţă, multă credinţă.

De menţionat că încă am cunoscut locuri în România, unde astăzi dupa 27 de ani de libertate, nu există un semn creştin, un monument ridicat în memoria acestor bunici ai noştri, martiri, eroi, fraţii ai noştri.

Exemplu cu ani în urmă, am fost în Hobiţa, localitatea natală a lui Brâncuşi, acolo sunt 56 de eroi ai neamului din primul şi al doilea razboi mondial, iar în memoria lor nu exista nici un monument ridicat.

Atunci noi fraţii din MAREA LOJĂ NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI-Loja de Ritualistică Comparată şi Cercetări Masonice, eu care în 2003 am înfiinţat acolo prima lojă masonică ţărănească din ţară şi poate şi din lume, am pus umăr lângă umăr şi am construit un monument în curtea bisericii satului Hobiţa, flancat de două tunuri mici, luate ca fier vechi de la o unitate militară, cu acte cu tot.

Tot noi am făcut o ceremonie de dezvelire şi sfinţire a monumentului, invitând un sobor de preoţi din toate satele vecine, protopopul de la Târgu Jiu, sute de oameni veniţi din toata regiunea, dar cel mai impresionant a fost prezenţa unui bătrân, un mare cavaler şi el, care le peste 98 de ani, a povestit din cele petrecute în război, despre camarazii lui, care nu s-au mai întors.

Apoi două văduve de razboi, au citit în faţa mulţimii, câte o scrisoare, ultimele de altfel, primite de la bărbaţii lor, care nu s-au mai întors de la razboi, jertfindu-şi viaţa.

Una zicea:,,Mărie, dacă eu nu mă mai întorc, să nu vinzi vaca, cu ea să vă arăniţi, să creşti copii…”, iar cea de-a doua zicea: ,,Doiniţo, dacă eu nu mai viu după front, să ai grijă de maşina de cusut, cu ea să întreţîi casa…”.

Atunci am văzut o mare de oameni, cu lacrimi în ochi, a fost ceva care a marcat în străfundul fiinţei pe oricare dintre cei prezenţi acolo, iar eu am înţeles că noi, Fii Luminii, constructorii, masonii, aşa trebuie să vorbim lumii prin fapte, altfel rostul nostru este fără niciun sens.

Dar acum doresc să vă spun despre un bunic al meu, sau despre unul pe care poate şi tu l-ai avut la fel, care au fost din toate timpurile, adevăraţi cavaleri, care aveau un curaj fantastic, o iubire de ţară şi de pământ totală, care aveau în bătătura muierea cu copii, plugul, boii şi carul, pe care trebuiau să le apere cu preţul vieţii lor, faţă de oricare duşman.

Au fost dăruiţi complet luptei pentru dreptate, pentru adevăr, pentru o lume mai bună şi mai paşnică.

Îmi povestea bunicul meu care a făcut 7 ani războiul, până la Cotul Donului, cum a luptat împotriva duşmanilor, cu ce vitejie, câţi morţi, câte pierderi, ce regim de viaţă aspră au avut, de câte ori a văzut moartea cu ochii, câte gloanţe i-au trecut şuierând pe lângă urechi, unele schije intrându-i în corp, incredibil, mă cutremurau povestirile lui, din iernile geroase, de lângă uşa sobei, a casei bătrâneşti, în care am copilărit.

Sper că ce vă zic acum să nu fie o ciudăţenie, ştiu că ei, cavalerii, ca nişte pleşuvi, adevăraţi brilianţi,  nu mai inspiră azi ca şi modele, ci doar o prezenţă sporadică a unor astfel de caractere, pentru că omul de azi tinde să se dezumanizeze, fuge de răspunderea faptelor sale, este laş, a abandonat lupta, gradul de moralitate este aproape invizibil, credinţa în Dumnezeu, care ne-a dăruit calea Luminii, a slăbit, ascultând din ce în ce mai mult de necuratul-diavol.

Împinşi de acest necurat, oamenii consideră că totul li se cuvine, datoria este la şi altele, cuvântul este mutilat, copii cred că sunt mai puternici decât oricine, iar alţii cred că sunt chiar Dumnezei.

Această forţă a necuratului-diavolului, este atât de aprigă, crâncenă, foarte puternică, mascată perfect şi curge din abandonul trecutului, a egoismului, individualismului, lipsirea curaţiei, adevărului, dreptăţii, sfinţeniei şi iubirii.

         “…fapta de vitejie a sfântului Arhanghel Mihail a fost prima ispravă şi faptă cavalerească ce s-a săvârşit vreodată; de aici izvorăşte cavaleria care, ca oaste pământească şi cavalerie omenească este o imitaţie a cetelor îngereşti ce înconjoară tronul Domnului” (J. Huizinga).

Aceşti eroi ai neamului românesc, cavaleri, bărbaţi adevăraţi, prieteni devotaţi, au dispărut azi din colectivitate, dar acei Fii ai Luminii şi ei tot cavaleri, care au existat dintotdeauna, vor mai fi.

Dacă lupta bunicului a fost una cu braţul, tancul s.m.d., deci totul se petrecea şi înăuntru şi în afară, iar lupta cu duşmanul-diavolul era obligatorie o victorie, Fii Luminii, au fost cei care au luptat în primul rând înâuntrul lor şi apoi trebuie prin fapte să ofere suport şi în afară.

 A fi un cavaler al Ordinului, un Fiu al Luminii, înseamnă a fi  supus înfrânărilor, a fi curajos, prudent, muncitor, fără să se oprească, pentru că atunci apare moleşirea, blegeala, bâlbâiala.

Pentru că duşmanul-diavolul, întodeauna vrea să te înşele, noi ca FII ai Luminii, trebuie să învăţăm continuu, prin studiu, cercetare, comparaţie, să gândim şi să acţionăm cu voinţa şi credinţa în domnul nostru, care ne aduce Lumina, atunci când coboară printre noi, pentru a-L urma.

De aceea noi credem cu toată tăria că, MAREA LOJĂ NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI-Lojile de Ritualistică Comparată şi Cercetări Masonice şi Centrul Regional de Studii Francmasonice Paris Bucureşti, asemenea a două aripi, care fac să propulseze într-o singură direcţie, un singur piept, care se cheama, România, contribuind astfel la reconstrucţia morală şi spirituală a societăţii.

Pe lângă investiţiile în tehnica şi ştiinţa, mutaţiile extraordinare care se produc în afect, în credinţă, etc., noi trebuie să ne reorientăm către cultură, să ne reîntoarcem, la rădăcini, la izvoare, acolo unde apa este limpede, cristalină, să reaşezăm valorile, fiecare pe treapta lor, credinţa devenind un stâlp puternic de coeziune, unitate, pentru că vedeţi cum partea materială există azi peste tot, chiar în exces, ajungând să arunci chiar şi la gunoi.

Cred foarte mult în generaţia tânară, mai mult ca oricând, că va reuşi acest lucru, pe care noi astăzi nu-l mai facem, din cvarii motive.

Am vorbit de bunii şi străbunii noştrii, de lupta, vitejia de atunci, laşitatea de azi, necurat-diavol, munca prin fapte, redare a prestigiului şi demnităţii omului în societate, deoarece vedem cum suntem acum batjocoriţi de unii care nu au niciun scrupul, sunt practic nebuni.

Fii Luminii, trebuie să existe mai mult ca oricând, este nevoie mare de ei, pentru a da lumina cea dătătoare de încredere, speranţă şi credinţa într-o lume mai bună, mai paşnică şi mai sănătoasă.

MAREA LOJĂ NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI-Lojile de Ritualistică Comparată şi Cercetări Masonice şi Centrul Regional de Studii Francmasonice Paris Bucureşti, trebuie să contribuie la însănătoșirea societății, printr-o revigorare și regenerare a Ordinului Masonic Român în special și printr-o lucrare prin fapte, care să susțină societatea, să-i ofere garanția unor oamenii morali, înțelepți, profund spirituali, patrioți și cu iubire față de aproapele lor.

România astăzi, trece printr-o perioadă tulbure, extrem de nefastă, unde adevarul și dreptatea sunt călcate în picioare, corupția ucide, cum zic și vedem cu toții, atunci refacerea, reconstituirea, renașterea acelor societății, frății, cum au fost în decursul istoriei, care și-au adus o contribuție esențială la modernizarea statului unitar, independent și suveran, să le facem și azi, cu puținii oameni care mai cred în România, ai căror bunici și străbunici și-au jertfit viața pentru această țară.

Invit pe toții românii să ni se alăture la realizarea acestor deziderate, prin clădirea unei masonerii românești, a unei masonerii pentru români și a unei masonerii pe înțelesul românilor, o masonerie morală, ritualică, regulară, tradițională și spirituală, totul pentru România.

Dumnezeu să ne călăuzească pe drumul cel Drept și Luminat, pentru o lume mai bună și mai pașnică.

Libertate, Egalitate, Fraternitate,

VIOREL DĂNACU 33

MARE MAESTRU