REDEŞTEPTAREA MASONERIEI ROMÂNE, 24 DE ANI DE EXISTENŢĂ (24 IANUARIE 1993-24 IANUARIE 2017)

Redeşteptare, pentru că trebuie să se ştie pentru totdeauna, că masonii români, fie cei din ţară, arestaţi în lagărele de exterminare comuniste, fie cei din străinătate, în exil, au menţinut lumina masonică mereu aprinsă, lumină care nu s-a stins niciodată.

A doua zi după revoluţia din 1989, acasă la fr:. Nicu Filip, au venit fraţii din generaţia lui şi anume: Costică Bărbulescu, Dinu Roco, Gheorghe Cercel, Edmond Nicolau, s.m.d., toţi iniţiaţi înainte de 1945.

S-au luat în braţe şi au început să plângă ca nişte copii, pentru că nu credeau că mai apucă vreodată să fie liberi, să reapară masoneria liberă în România.

Mamiţa, soţia fr:.Nicu Filip, a luat un cearceaf, l-a rupt bucăţi, din tivul lui a făcut băierile şi aşa s-au făcut primele şorţuri masonice pe care şi le-au încins fraţii prezenţi acolo.

A fost un moment de mare emoţie, cu o însemnătate iniţiatică dintre cele mai profunde şi mai sacre, unice şi de neuitat, care practic au marcat oprirea prigoanei asupra masonilor şi masoneriei.

Trebuie să nu se uite, ca în cei 45 de ani de noapte roşie, ani de sârmă ghimpată, masonii au fost arestaţi în cele mai de temut puşcării comuniste, averile confiscate, mulţii murind acolo, fără să-şi mai vadă vreodată familiile.

Despre această oprimare barbară a securităţii statului român asupra masonilor, se poate afla azi prin studierea arhivelor de la Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, fondul documentar,,Problema Oculta’’ pe care şi eu le-am studiat foarte amănunţit în anii trecuţi, supraveghere şi interzicere a masoneriei, care a fost ordonată până în decembrie 1989.

Deci fundamentul, punctul zero, primul şi cel mai important moment al istoriei masoneriei române, este acela al reunirii în prima ţinută masonică din decembrie 1989, când masonii au reluat contactul între ei şi au început apoi să se organizeze în loji masonice, etc.

Momentul 24 ianuarie 1993, este al doilea moment istoric, unul pur administrativ şi organizatoric, declarat de nişte falseori ai istoriei, în special comunişti şi spioni ai serviciilor speciale din ţară şi străinătate, care au oprimat masoneria, înainte şi după 1989, este adevarat cu altă mască, ca fiind adevăratul moment al reaprinderii luminii masonice pe teritoriul României.

Fals, nimic mai neadevarat, pentru că aşa cum v-am spus, lumina nu s-a stins niciodată, chiar în timpul comunismului, în puşcării, flacăra a ars viu în sufletul fiecarui frate, apoi în libertate care au mai scăpat, au comunicat pe ascuns între ei, este adevărat nu s-au mai reunit în ţinute masonice în templu masonic, dar lumina masonică a fost veşnic aprinsă în inima şi conştiinţa fiecăruia.

Acum, 24 ianuarie 1993, a însemnat mai degrabă o redeşteptare a masoneriei, o revigorare a masonilor, o reluare a contactelor cu fraţii din exil, o ieşire la vedere a masoneriei, trecându-se de la secret la discret şi primindu-se un sprijin care a venit din exterior de la masoneria americană şi italiană.

Trebuie ştiut că Fr:.Nicu Filip, a primit susţinere masonică prima dată, de la Marea Lojă Naţională a Iugoslaviei din aceea vreme, dar pentru că serviciile care întotdeauna şi-au băgat coada şi au vrut să ştie şi să controleze totul, ca şi în ziua de azi, au deturnat acest suport al fraţilor din Iugoslavia, impunând susţinerea din partea fraţilor din Italia şi America.

Vai ce moment nefast, de drept trebuiau contactaţi imediat fraţii români din exil, din Paris, care continuaseră să lucreze în lojile de la Marea Lojă a Franţei, sub conducerea fr:. Marcel Schapira, care aveau o mare experienţă masonică, o cultură şi o gândire masonică, chiar dacă formată la Paris, dar simţită şi trăită, tot româneşte.

În cartea la care lucrez în prezent: ,,FRANCMASONERIA AŞA CUM A FOST’’Vol II, care cuprinde perioada din 1989 până în prezent, voi reda cu amănuntul din declaraţiile fraţilor pe care i-am cunoscut a doua zi după revoluţie şi care acum, unii sunt la Orientul Etern, alţii sunt în viaţă, mărturiile lor fiind esenţiale pentru cunoaşterea adevărului istoric masonic şi nu a minciunilor din masoneria de după 1989, minciuni care sunt aspru contestate, de masonii în special şi de profani în general.

În aceşti ani, din 1989 şi până în 1993, s-au făcut iniţieri masonice foarte multe, despre care nu se mai ştie nimic, Registrul Masonic de atunci practic a dispărut, prin grija serviciilor de după 1989, care au avut ordin să  şteargă orice urmă a iniţierilor făcute în cei 3 ani de începuturi masonice.

Dealtfel şi în octombrie 2006, a mai fost făcut publică, spargerea sediului Supremului Consiliu Român de grad 33 şi ultim pentru România, condus de Fr:. Costel Iancu, când a fost furată toată arhiva masonică, computere, etc., care la fel nu au mai fost găsite, ce coincidenţe. La noi, la români, există o zicere: ,,Lupul părul îşi schimbă, dar năravul ba’’,cât de adevărat este Doamne.

Fr:.Nicu Filip, a fost ales să conducă masoneria romană, astfel că dacă prima dorinţă de a fi uns cum se zice, de către fraţii din Iugoslavia, a fost oprimată, de această dată el a cerut cu orice preţ ca redeşteptarea masoneriei române să se facă într-un cadru organizat, adică într-un Convent Masonic, la data de 24 ianuarie.

Semnificaţia acestei zile de 24 ianuarie, nu cred că trebuie să o prezint eu acum din punct de vedere profan, istoric, ci doar să vă spun că, din discuţiile pe care le-am avut cu fr:. Nicu Filip, am înţeles ca masoneria lucrează şi vorbeşte lumii prin simboluri, de aceea şi-a dorit să marcheze acest început organizatoric, administrativ, în această zi profund simbolică pentru toţii românii, care să fie umăr lângă umăr, dându-şi mâna unii cu alţii, pe veci, întru aceaşi simţire şi o singură bătaie de inimă, ca într-o fraţie cu adevărat, pentru România.

De la început trebuie precizat, că nu au fost prezenţi pentru a susţine masoneria pe teritoriul României, imediat după 1989, nici fraţii englezi, respectiv de la Marea Lojă Unită a Angliei –  United Grand Lodge of England (U.G.L.E.), nici fraţii de la Marea Lojă a Franţei – Grande Loge de France(G.L.F.), cea care găzduise masoneria română în exil, în timpul comunismului din România.

Fr:.Nicu Filip, mereu mi-a zis, că mai cinstit şi drept era, să fiim unşi de fraţii sârbi, vecinii noştrii, pentru că cei de la Marea Lojă a Franţei, au fost cu foarte mult bun simţ, aşteptând din partea noastră să se facă demersuri în acest sens, ca o mulţumire şi recunoştiinţă adusă pentru ajutorul pe care ni l-au oferit, atunci când nouă ne-a fost foarte greu, în comunism.

Referitor la Marea Lojă a Franţei, după Conventul Extraordinar de la Braşov din 2002, când împreună cu fr:. Nicu Filip, am demascat pentru prima dată corupţia din Marea Lojă Naţională din România( linia anglo-saxonă), cu un an înainte, la Paris au fost arestaţi aproape toţi membrii Marelui Consiliu de la Marea Lojă Naţională a Franţei(G.L.N.F.,linia anglo-saxonă), tot pentru corupţie, Marea Lojă a Franţei (G.L.F.), mi-a trimis o scrisoare prin care m-au rugat să anunţ toate celelalte Marii Loji din România, despre venirea unei delegaţii oficiale de la Confederaţia Grandes Loges Unies d’Europe (G.L.U.D.E.), formată din următorii fraţi: fostul preşedinte al G.L.U.D.E., Fr:. Bernard Bertry şi fost Mare Maestru al Marii Loji Tradiţionale şi Simbolice Opera din Paris, Jean Claude Bousquet, preşedintele G.L.U.D.E. în exerciţiu şi fost Mare Maestru al G.L.F. şi Charles Jameaux, Secretarul G.L.U.D.E.,care doresc să aibe întrevederi cu toate Marile Loji masonice din ţara noastră.

Am organizat aceste întrevederi, iar la final după câteva zile m-au anunţat că dintre toţi, noi am fost selecţionaţi deoarece îndeplineam toate criteriilor de regularitate masonică, semnând astfel pentru prima dată după 1989, abia la 12 decembrie 2003, Tratatul de Amiciţie şi Recunoaştere Reciprocă, cu G.L.F., Mare Maestru de atunci fiind Fr:.Yves Max-Vyton, apoi imediat am fost admişi cu drepturi depline în Confederaţia Marilor Loji Unite ale Europei, ocazie când am semnat Carta Masonică Albă a Europei şi Tratatul de aderare la Grandes Loges Unies d’Europe.

Referitor la U.G.L.E., practic Marea Lojă Mamă a Lumii cum i se zice, fraţii englezi nu a reacţionat sau intervenit în vreun fel, din motive lipsite de substanţă, fr:.Nicu Filip, spunea din tot sufletul, foarte indignat chiar, că Ducele de Kent, Marele Maestru, practic a doua zi după 1989, ca un frate mai mare, trebuia să vină şi să întindă mână ca să ridice fraţii români căzuţi în genunchi, după 45 de ani de noapte roşie, însă nu a facut-o şi nici până azi nu s-a semnat un Tratat de Amiciţie şi Recunoastere Reciprocă între masoneria română şi cea engleză, există doar o Diplomă de recunoaştere şi aceea dată foarte târziu, prin 2009, dar repet, nu există semnat un Tratat de Amiciţie şi Recunoastere Reciprocă până în prezent, pentru că una este diploma şi alta este Tratatul, sunt tipuri de documente masonice diferite.

Era foarte important de ştiut, că în decursul istoriei, relaţiile masoneriei româno-engleze au fost deosebite, dar uite că nu întotdeauna, fraţii se comportă ca fraţii, mai sunt şi momente de conservare, prudenţă, indiferenţă, cum probabil au făcut englezii.

În concluzie, englezii şi francezii au apărut mult mai târziu în peisajul masonic românesc, repet la început au fost italienii şi americanii şi bineînţeles influienţele serviciilor din toate părţile, despre acestea voi vorbi însă mai târziu în cartea pe care o scriu, cu exemple, etc.

Astfel că la 24 ianuarie 1993, în Bucureşti, la Casa Vernescu, Sala Oglinzilor, a avut loc primul Convent masonic, în scop administrativ şi organizatoric al masoneriei române, repet, nu de reaprindere a luminii masoneriei, pentru că lumina nu s-a stins niciodată, cu ajutorul oferit de fraţii de la Marele Orient al Italiei, prin prezenţa Marelui Maestru, Il:.Fr. Giuliano di Bernardo şi a fraţilor din America, Douglas Lemons, Fred Kleinknecht, D. Wdoord, Elvio Scubba, Alfredo Diomede, etc.

24 ianuarie 1993, a fost momentul când americanii, fraţii de la Marea Lojă a Bazei N.A.T.O., au oferit masonilor români, daruri, garanţii, diplome de grad 32 la peste 176 de francmasoni români, la Cercul Militar din Bucureşti, deci un imbold extraordinar, pentru ca masoneria română să ia avânt, să se dezvolte aşa cum este pretutindeni în lume.

Ghinionul este că aceste geste simbolice oferite, au fost prost înţelese de mulţii dintre fraţii români, din neştiinţă sau voit, astfel că masoneria română a derapat de pe drumul său, ajungând azi la o masonerie degenerată, compromisă, coruptă, fără nici un ţel, fără nici o direcţie.

Nu doresc să fac analiza cuiva, dar în fiecare an, la 24 ianuarie, nu pot să nu spun generaţiilor de azi, cum a fost atunci, nu pot să tac, pentru că Fr:.Nicu Filip şi întreaga cohortă de fraţi de atunci s-ar răsucii în mormânt, de aceea chiar dacă adevărul supără, eu voi continua să fiu un Apostol al Adevărului, un Fiu al Luminii, Întru Gloria lui Dumnezeu, Marele Arhitect al Universului.

La Mulţi ani ! masoneriei române, MARII LOJI NAŢIONALE A ROMÂNIEI-Loja de Ritualistică Comparată şi Cercetări Masonice, singura care doreşte regenerarea masoneriei în România, singura care în 2002, a ridicat sabia împotriva corupţiei din masoneria romană, eu şi cu fr:.Nicu Filip, fiind singurii la aceea vreme care am demascat corupţia din masonerie, apoi am fost cel care am declarat că masoneria se delimitează de toate instituţiile statului care sunt corupte şi politizate.

Ce mai vreţi, am avut dreptate, azi aud că nu numai clasa politică, instituţiile administrative sunt astfel afectate, dar s-a ajuns chiar şi ca instituţiile care trebuie să asigure siguranţa statului, să fie politizate şi corupte, se vorbeşte public, corupţia ucide şi s-a văzut la Clubul Colectiv şi apoi în spitale, sistemul mafiot corupt din ţară este cel care conduce ţara, practic constatăm, cum toate năzuinţele noastre din 1989, se ruinează, tensiunile şi intenţiile vecinilor sunt planurile de viitor în regiune, iar noi cum am fost aşa rămânem. Vai de noi şi de urmaşii noştrii.

Cred că fraţii din MAREA LOJĂ NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI-Loja de Ritualistică Comparată şi Cercetări Masonice, vom reuşi în timp, cu susţinerea şi ajutorul tuturor celor care mai simt româneşte, să reconstruim o masonerie autentică, o masonerie românească, o masonerie pentru români şi o masonerie pe înţelesul românilor, o masonerie regulară, ritualică, tradiţională, morală şi spirituală.

Cer românilor să conştientizeze, că masoneria în decursul istoriei şi-a făcut datoria pe deplin, a contribuit la modernizarea ţării, masonii construiau spitale, şcoli, cămine pentru bătrâni, actele de caritate şi umanitare au fost cele care nu au lipsit din partea confreriei masonice.

Astăzi, trebuie să nu mai stăm deoparte şi să ne coaugulăm în frăţiile de odinioară, care să înceapă să reconstruiască această ţară, prădată în cei 27 de ani de zile, de toţi, din toate colţurile.

România numai prin redeşteptarea din adormirea în care a fost în cei 45 de ani de noapte roşie şi apoi din următorii aproape 20 şi de ani de compromitere şi degradare coordonată, reieşirea din ignoranţă, revenirea la valorile şi principiile umaniste, morale, spirituale, poate să redevină ceea ce a fost cândva, pentru a-şi ocupa locul legitim pe care merităm să-l avem în lume.

De fiecare dată la 24 ianuarie, Dumnezeu să ne ajute prin frumuseţe, forţă şi înţelepciune, să renască în inimile tuturor românilor, voinţa de unitate, armonie, muncă şi apărare a  drepturilor fundamentale ale omului, acelea ale Libertăţii, Egalităţii, Fraternităţii, cele trei principii fundamentale scrise cu litere de aur pe frontispiciul oricarui Templu Masonic.

La Multi Ani România!

Trăiască România!

Dumnezeu să Binecuvânteze România.

Viorel DANACU 33

Mare Maestru

MAREA LOJA NATIONALA A ROMANIEI-

Loja de Ritualistica Comparata si Cercetari Masonice,

Presedinte

Centrul Regional de Studii Francmasonice Paris Bucuresti